Violeta Zonte este singurul filosof al teatrului , vivant, din România. Am privilegiul de-a-i fi coleg la Timişoara şi, cu voia dînsei, chiar amic. O cunosc de patru ani şi nu-ncetez să mă bucur de rodul răgazurilor pe care le găseşte pentru a scrie.
Nu orice. Nu oricum.
În peisajul teatrologic treimiist/naţional, în care apar puzderie de cărţi factologice ieftine, ori culegeri de cronici soporifice – mai nou, lucrări de doctorat de minimă originalitate, doamna Zonte propune teme mari, scrise cu profunzime şi ingeniozitate.
Am citit volumul dedicat de dînsa , tragicului ; apoi, cartea despre magie & Shakespeare ; amplul, ambiţiosul eseu filosofic care avea ca obiect redescoperirea originii sacre a teatrului ; acum, am în faţă noua ei lucrare, despre existenţialism în dramaturgia franceză.
Era nevoie de acest volum deoarece în România, cărţile anterioare dedicate lui Sartre şi Camus, sunt – inevitabil! – datate. Studenţii la facultăţile de teatru, ac torii şi regizorii, criticii, dar şi filologii, ori filosofii, au acum la-ndemînă un ghid competent, prin care pot găsi ieşirea din labirintul existenţialismului teatral.
O felicit pe autoare pentru ambitusul intelectual impresionabil ; ba chiar şi… infatigabil…