Rău mai e-n Bucureşti, ţaţo!… ¤ Politică – fără ideologie! ¤ N-avem Pivot! ¤ Un sîn dă autografe! ¤ Desperechiaţii de limbă! ¤ A dispărut Simuţ! ¤ Tolstoi în comicsuri…
În revista Ateneu, pe care Conu’ o citeşte cu plăcere (vai, cam de 34 de ani!), descoperim, la rubrica surată, o apreciere care ne pune pe gînduri : cică într-un interviu din Teatrul azi, actorul V. Uritescu, „un ardelean îndrăgostit de locurile natale”, spune „nu mă regăsesc în o raşul plin de prefăcătorie, de ipocrizie!”( probabil e vorba de Bucureşti).¤ Celui (celei?) ce face rubrica, i se pare mărturisirea o „ frumoasă lecţie de bun simţ, de echilibru, rară în lumea ar tistică”.¤ Fiind de acord că-n lumea teatrului rar găseşti oameni echilibraţi & de bun-simţ, în treb : cine poate obliga azi un ardelean iubitor de Ardeal, să trăiască într-un oraş ipocrit din Muntenia? Mai ales cînd are vîrsta pensiei şi, deci, se poate retrage în aerul tare şi cinstit al Transilvaniei, liniştit…¤
Numărul 9 al Axiomei are şi el, ca-ntotdeauna, puncte de atracţie incontestabile :cum ar fi studiile dedicate celor aniversaţi & comemoraţi în această toamnă :Unamuno, Şt.Petică, Pierre Ronsard, Denis de Rougemont, Czeslaw Milosz , St. Lem ¤ În pagina de teatru ni se oferă un interviu cu un dramaturg elveţian,Lukas Bårfus ,cunoscut în România datorită unui spectacol ploieştean. ¤ Nu discut valoarea textului, acum, ci doar aleg un citat din mărturisirea acestui scriitor :”Teatrul este artă politică”; şi, două rînduri mai jos „trebuie să te dezici de orice ideologie”.¤ E clar : teatrul e politic, dar cu condiţia să n-ai vreo ideologie! Acum am înţeles.¤ Iar cine vede spectacolul pricepe că nu-i nevoie nici de morală, ori bun-simţ…
Dacia literară (5/04)are pe copertă o frumoasă pictură a lui Liviu Suhar ; tema ei? Regretatul Aurel Leon.¤ Din revistă se mai reţin : articolul despre Al. Robot (utilă re memorare!),grupajul de scrisori către prieteni al lui Aurel Dumitraşcu( cu un chapeau semnat Gellu Dorian),o nouă partitură selectată de C. Dram pentru antologia umorului românesc (azi – C.Negruzzi), un grupaj de poeme Ana Blandiana, din care citez :” DESPOT : Aş vrea să lo cuiesc în craniul lui/ Nu numai pentru că/ Simpla mea prezenţă acolo ar fi o garanţie/ A morţii/ Ci şi pentru că acest pelerinaj/ La faţa locului/ M-ar putea face să înţeleg/ Ceva,/ Înnebunind la rîndul meu, desigur -/ Înşurubîndu-mă sub bolţile joase,/ Pe firidele strîmte/ Unde logica n-a încăput niciodată/ Si căzînd în cele din urmă/ Ca un vierme sătul/ Dintr-un fruct otrăvit/ Ce-a stricat universul”…¤ Ca-ntotdeauna, interesant articolul lui Stelian Dumistrăcel. Bun şi interviul cu Al. Călinescu, din care cităm :”Emisiunile culturale tv s-au făcut la noi destul de ţeapăn, conformist. Avem o serie întreagă de inhibiţii, de complexe, de tabu-uri. E o inerţie care se prelungeşte nu numai în privinţa emisiunilor culturale. Un posibil Pivot ar trebui să-nveţe de la Bernard şi să încerce să facă ceva similar”…Corect! ¤ Plin de informaţii care te pun pe gîn duri, studiul Nataliei Cantemir, Unde malum?. Idem, Poezia lui Bunin, semnat de Emil Iorda che şi tableta lui N.Turtureanu dedicată lui Mihuleac.
Se cuvine un La mulţi ani!, tardiv dar sincer, danubienei reviste Porto-Franco. Numărul 100 e respectabil, nu?! ¤ Din interviul Angelei Baciu aflăm că don Cezar Ivănescu fu încununat, la Galaţi,cu o sonoră „Medalie a Cavalerilor Danubieni în rangul de Comandor al Literelor”.Nu putem decît să-l felicităm! ¤ Binevenită publicarea unui poem de Ivan Franko, Moise, despre care aflăm (din prezentarea Magdalenei Laszlo-Kuţiuk) că a fost scris timp de o viaţă – ca şi Faust al lui Goethe. Minunată devoţiune! ¤ Excelente ilustraţiile pictoriţei Gigi Ară mescu ; într-o fotografie aduce cu…Vanessa Redgrave! ¤ Plăcute şi poemele Florinei Zaharia,din care tare i-au plăcut Conului versuri ca „hei florina certificatul de naştere îţi umblă în blugi pe stradă/ o bucată de sîn dă autografe numai pe un anumit fel de piele”! ¤ Vreau şi eu autograf, zău!…¤ Ne plăcură şi hai-ku-urile scrise de Sterian Vicol, zice el, „pe ferestrele casei părinteşti”.¤Marea ne fu mirarea cînd descoperirăm în portuare publicaţie un fragment de…dramă istorică! Brava, autorului! (Lică Rugină).¤ Fiindcă-n România azi, snobii, consideră că e ruşinos să abordezi( ca dramaturg, regizor, ori director de teatru) genul. Ceea ce francezii fac cu mîndrie, de cînd se ştiu valoroşi, adică joacă Cidul & Fedra, Britannicus şi Andromaca, pe rupte,noi jucăm rar – cam cînd e Anul Ştefan şi numai cu subvenţii babane, Apus de soare! ¤ Ruşinică, bre!…
Hyperion(3/04) începe cu …lista lui Gellu (Dorian) :din ea s-ar putea deduce că-n România poeţii există în cantităţi supranecesare. Autorul înşiră ( cu răbdare de oriental) circa 300 de nu me de poeţi importanţi, sau măcar buni, care scriu în România treimiistă.¤ Moşu’ întreabă – cu luciditate de neamţ : cîte din ele ar putea trăi ,azi, din poezie? Nici 3 %! ¤ Nimicitor răspuns, tată! ¤ Bun şi interviul Angelei Furtună cu Luiza Palanciuc; titlul e deosebit de îngîndurător – „Priviţi în jur şi veţi găsi la tot pasul fiinţe desperecheate de limba lor!…”.¤ Am mai citit aici poeme de Ioan Radu Văcărescu, Horaţiu Ioan Laşcu (inedit!),Miruna Mureşanu, Valentin Talpalaru, dar şi Ch. Bukovski (excelent, mereu!). ¤ Proze incitante publică Nichita Danilov, Al. Vakulovski, Stelorian Moroşanu( a jungea titlul : Strania dispariţie a lui Ion Simuţ),dar şi…Kundera(fragment dintr-un roman în curs de apariţie).¤ Kundera nu se ratează niciodată, nu-i aşa?!…¤ Nici Luca Piţu! (aici cu un articol în stilul casei, despre caricaturistul „din Petrilater”, Ion Barbu). ¤ Mai dau samă, cu luciri de story critic, Adrian Alui Gheorghe, Natalia Cantemir, Marius Chelaru.
Cafeneaua literară (nr.7), începe sumbru : cu moartea poetului Toma Biolan.”Dacă Salvarea venea mai repede, poate că Toma ar fi trăit!”- mărturiseşte soţia defunctului. ¤ L-am cunoscut pe Biolan, deoarece era şi secretar literar la teatrul din Piteşti. Ce mai pot spune? Dumnezeu să-l odihnească! ¤ În acelaşi număr, Lucian Vasiliu publică un grupaj de versuri în cadrul rubricii – cam riscante, bre!- Cele mai frumoase poeme pe care le-am scris. Hm…Ştie cu-adevărat un autor care-s operele lui de căpătîi? – mai ales cînd mai are destul pînă să-şi aşeze …căpătîiul pe piatra funerară.¤ Oricum, lucrările ieşeanului sunt frumoase; Conu’ însă îi doreşte să scrie altele şi mai frumoase, mereu mai frumoase, mereu cele mai frumoase!…¤ Succes, pogoreanule! ¤ În încheiere, publicaţia argeşană dedică chiar o pagină, revistei Croni ca. Eu cred că merită, dar nu vă luaţi după mine, fiindcă-s subiectivist, adicătelea ţin cu mine…
Remarcabilă, cu totul ieşită din comun, doldora de informaţii rare, şi de data aceasta, nordica, eleganta, densa-n idei Memoria ethnologica (nr. 10), care apare la Baia Mare! Brava, maramureşeni! ¤ Nu ai cum cita din ea, fiindcă ar trebui să reproduci măcar 100, din cele 200 de pagini…Dar cred că publicaţia ar merita trimisă, contra-cost, în toate universităţile, teatrele, instituţiile culturale din ţară, fiindcă oferă materiale cu-adevărat insolite, fără de care, încet-încet, tradiţia folclorică românească ar dispare…¤ Deschizînd, la modul dadaist publicaţia, ce găsim?! Versuri-bijuterie(„Măi mîndruţ, mă-ta se teme/ Că i-oi si noră-nt-o vreme./ Da’ spune-i să nu se teamă/Nu i-oi si, de bună-seamă!/ Nu se teamă, nu i-oi si/Sie-i fata pădurii!”), sfaturi cu parfum dorit-bucolic(„cum se îngrijesc oile iarna,primăvara, vara în Cetăţele”),plus liste de nume de…cîini,vaci,oi(sic!).¤ Felicitări doamnelor & domnilor Iuga,Mariş,Scheianu şi colaboratorilor pentru alcătuirea acestei comori de spiritualitate românească!…
Oglinda literară(10/04) începe cu un bun articol al Magdei Ursache. Din el reţinem că tinerii or să ajungă, după modele defecte, să prefere benzile-desenate, romanelor.Autoarea povesteşte că văzînd Război şi pace, o subiectă (sic!-n.n.) a exclamat :”Prea gros!”.¤ Pînă şi Capitalul lui Marx e prezentat, pe alocuri, tot sub formă de benzi desenate!…Hm! ¤ Pagina următoare, M.R.Iacoban se plînge că n-are cu cine merge după hribi, fiindcă grupu-i de amici e atît de înverşunat politic, încît greu se găsesc doi care să fie reciproc toleranţi.¤ Ca să aibă final, tableta conchide că nici MRI nu se-nţelege cu el însuşi, aşa că excursia cade…¤ Ce bine! Îmi făceam complexe că pe mine nu mă invită nimeni după hribi…¤ Interesant eseul lui DRP Garda elveţiană; şiatitudinea lui Ion Rotaru faţă de subliteratură.¤ Dar nu mai publică din jurnal? ¤ Mă rog…¤ Bune – poeziile Ştefaniei Oproescu.Alte poezii aparţin dlui. Constantin Duşcă :nume cum nu se poate mai adecvat locurilor & podgoriilor…¤ Gabriel Funica meditează, nu o dată, cu rost,Anca Popoacă Giuran abordează o temă curajoasă – Imaginea actorului în opera lui Mircea Eliade, iar Radu Comănescu etalează o erudiţie stimabilă, în articolul laconic intitulat, Cuvîntul.
Gata! Ora închiderii( lămpii).¤ Vin alegerile şi pe străzi ieşitără cetăţeni, alegători, public…Efimiţa cică iar ne băgăm în fandacsie, ipohondrie, şi-apoi, şi nimic mişcă! Somn uşor, chiar dacă n-am reuşit să fiu soporific!…
Conu’ LEONIDA & coana Efimiţa