Cînd eram mic, am văzut un spectacol cu un cal, pe scenă. Un cal ADEVĂRAT! (mi se pare că era vorba de "Chirița în provinție"). Nu-l pot uita, nici azi! Mi se părea formidabil faptul că un cal acceptase să apară alături de actori. Sau invers. Oricum, m-a șocat!…
Apoi, am mai văzut o montare în care apărea un curcan adevărat, pe scenă. Mi se părea o prostie. De ce? Fiindcă între timp trecuseră… douăzeci și cinci de ani și învățasem că n-are rost să aduci pe scenă animale reale. Că nu-i estetic, nici igienic – fie el chiar Purcărete cel ce trimite, printre actori, un măgar adevărat … Eu însumi am băgat o găină în "O noapte furtunoasă", la Sibiu, și-mi cer scuze pentru juvenila-mi gogomănie.
În cele peste trei decenii și jumătate de cînd văd și fac teatru, m-am mai întîlnit cu animale vii, prin zonă: tot cu cai – în "Chirița" de la Iași, "Hamlet"-ul de la Târgu-Mureș și o montare băcăuană; în "Dănilă Prepeleac", tot la Iași, apăreau o gîscă și o capră care erau hranite din bugetul institutiei. Au sfîrșit banal, adică la cuptor.
Am mai observat, cu privire bazedoviană, că mașiniștii creșteau, în alt teatru, în subsol, iepuri (îi mai și vindeau!). La Baia Mare, în podul teatrului, zburau nonșalant ciori, care mai și croncăneau, în timpul reprezentației, spre derutarea publicului. La Bacău, la Animație, un tîmplar avea porumbei și-i vizita de două ori, pe zi. Directorul îngrijea și el o cățea (Jenița), care composta vizitatorii ce intrau, ca fraierii, în birou. Iar în WC-ul instituției trăiau … broaște!
Pe scena Odeonului, într-un moment dramatic, a traversat rampa un șobolan; multă stăpînire de sine le-a trebuit actorilor, să se prefacă indiferenți!… (oricum, sala a scos un elocvent "Ooooohhhh!!!"). La Timișoara, un alt actor creștea papagalii din "Mutter Courage", păsări care, odată decedate, au fost imputate milosului histrion … Mda! Iar la Brăila, la repetiții, uneori și la spectacole, o pisică se hîrjonea pe scenă, indiferent de acțiunile simultane ale actorilor…
Acum șase ani, tot la Bacău, cînd am ieșit din cabina situată la etajul doi, mi-a zburat pe lîngă tîmplă un … liliac! Actorul Puiu Gheorghiu l-a și prins, cu plasa de fluturi a Luluței din "Chirița" și apoi își speria colegele mai slabe de înger…
Ce poate urma? Greu de spus. Oricum, ca o concluzie, s-ar putea spune că multe animale au mai trecut, de-a lungul anilor și de-a latul scenelor, prin teatre!… Unele – vezi puricii de pe covorul de scenă – luat chiar … acasă, de către ghinioniștii histrioni sau nevinovații spectatori.