Micro-monolog pentru festivitatea de la Cotnari, din 9 oct 2010 ( vine după deschiderea manifestării, prezentarea antologiei Din poezia vinului, după recitarea actriţei Erica Moldovan şi cuvîntul lui Val Talpalaru
Cetăţeanul turmentat (intră în sala în care se prezintă cartea despre vin şi Cotnari, într-o ţinută neglijentă, cu o sticlă de Cotnari în mînă):
Sluga!…O mie de ani, pace!…Hîc!…Ce-s aici? Alegeri? Eu cu cine…Adică, nu, nu vă mai întreb cu cine votez, c-acu’ ştiu…hîc!…nu, nu mă gîndesc la politică – politica-i pentru abstinenţi…eu votez cu vinul! Ştiţi, românul bea numai în trei ocazii: la necaz, la bucurie şi…între ele! Că de trei nopţi, dă-i cu vin, dă-i …hîc! tot cu vin (i se spune să plece, că deranjează) Nu ţipa că ameţesc!…Că-n Scrisoarea pierdută mă punea autorul să zic „dă-i cu vin, dă-i cu bere!”…Cum vine asta? Berea după vin e un chin!…Vinul după vin, e divin!…Observaţi, cuvîntul divin, vine tot de la vin!…(i se spune că vor continua să-l asculte, altădată) Cum? Vorbim altădată? Da’ acu’ ce treabă avem?!…(i se reproşează că miroase a vin)…E, asta-i bună, da’ ce vreţi, să miros a gaz?… Ha!…Şi unde, tocmai la Cotnari?! Nu rîdeţi, că ameţesc!…Ştiţi ce deosebeşte omu’, de animal? Omul bea şi cînd nu-i e sete!…(trage un gît) V-aţi convins? Sunt om! Că nu mi-era sete…(i se sugerează să nu întrerupă adunarea) Păi n-o întrerup, o îmbunătăţesc! Mi-am uns arcuşul! Vă place expresia? Şi mie!… He-he!…Cum îşi alintă băutorul, licoarea, mai rar! Şi ce verbe descoperă, pentru a-şi încuraja tovarăşii de pahar! A se pili, a se matoli, a deveni matroz, a se ciupi, a se face mangă sau clampă, a tiutiuncăni, a trece pe pilot automat, a-l lua flama, a se vopsi, a trage la pompe, a scăpa în mişelie…a se turmenta – asta mi-e cea mai cunoscută…Că şi mie mi se zice Cetăţeanul turmentat…păi dacă io, alegător anonim, sunt turmentat, politicienii noştri cum sunt? Şi lor nu li se zice Preşedintele turmentat, premierul turmentat, deputatul turmentat sau ministrul turmentat!…(ridică sticla) Apropos: În sănătatea coanei Nuţi, că-i damă bună! (i se spune că vorbeşte cam mult) Gata, închei!…Eu…cum ştiţi, am găsit o scrisoare…(se caută prin buzunare)…unde-am pus-o, bre?…hîc!…Se poate să mi-o fi furat-o dom’ Nae, că a făcut cinste…şi două nopţi dă-i cu vin – eu, dă-i cu bere – el..(e luat de guler şi se încearcă scoaterea lui din încăpere) Nu…nu…nu mă zgudui, că ameţesc!…(se mai caută) A, hîc, am găsit-o!…(desface scrisoarea şi citeşte, cu greu, producînd şi suspense)..”Fe fe urgent…hîc! Lăsaţi discuţiile …cu apă chioară…Terminaţi cu poeziile vechi, că avem dincolo…hîc!…vinul nou!”…(ridicînd sticla) În sănătatea celor ce fac Cotnarul, că-i vin bun!…(plecînd spre sala alăturată) Muzica!…Muzica!
Bogdan ULMU
5 octombrie 2010