Haz de necaz
Un festival de umor – la Reşiţa DA, la Iaşi -BA?
Vorbind, recent, la un pahar de ţuică bună, cu domnul Mihail Batog Bujeniţă( autorul u nui excelent roman umoristic, Halimaua) despre oraşul în care am ajuns amîndoi, oarecum în tîmplător, domnia sa mă întreabă, mirat tare : „ E posibil, Iaşi-ul, Capitala Moldovei, să n-aibă ceea ce micile oraşe ale României, au?! Şi nu de azi, de ieri?!”.
Cu stupoare am recunoscut că e. Şi nu pentru prima oară…
De cîţiva ani, ofer – cu sprijinul domnului Cassian Maria Spiridon – în ultima zi din ma nifestările anuale ale Convorbirilor literare, premiile Academiei libere. Dăm o diplomă şi un o biect, nu scump, dar cu schepsis ales. Cu ani în urmă, s-a mai încercat organizarea unui festival de umor, dar fiind făcută cu sărăcie şi fără umorişti adevăraţi, n-a ieşit nimic. Oraşul de pe cele şapte coline, plin de ifose cultural-artistice („Vom deveni Capitala culturală a Europei!” – de clara cineva cu fo’ zece ani în urmă), organizează, în continuare,” prestigiosul” concert folcloric Cătălina ; deci, n-are nevoie de concurenţă. A, şi mai e de vreo doi ani, festivalul „ Goldfaden”.
A dispărut festivalul naţional de teatru( care-a apucat aici o ediţie!), festivalul Don Juan, par că şi cel de dans contemporan, festivalul tinerilor regizori( a ţinut tot o ediţie)…
Dar ceea ce Vasluiul, Reşiţa( excelent organizat de prozatorul şi directorul de gazetă Mircea Cavadia!), Zalăul, Bistriţa, Gura Humorului, Feteştiul, Slobozia, Urziceniul, Băileştii, Slatina, Brăila pot şi vor, Iaşii nu vor; sau nu pot. Deşi se laudă şi ei cu un cenaclu de epigramă, deşi aici trăieşte de cîteva decenii un excepţional umorist( G.Petrone), deşi la radio Iaşi sunt două emisiuni de divertisment săptămînale, deşi aici există teatre care au , Slavă Domnului, destui actori de comedie profesionişti…
”Nu-s bani!”- spun cei ce ar trebui să explice apatia & izolarea oraşului care, altfel colcăie de instituţii culturale.
Bine că au bani toate celelalte judeţe.
Şi poate că nici nu-i foarte scump un festival de umor, din moment ce un oraş precum Vasluiul ţine festivalul „C.Tănase” de peste trei decenii! Ce ar trebui, în fond? Un hotel modest pentru o noapte, nişte băutură – care se poate lua de la Bucium la un preţ rezonabil şi două mese la un restaurant fără mari pretenţii, condus de un patron inimos, cum sunt cei de la Bolta Rece. (Calculul e făcut pentru zece localnici şi zece invitaţi. Ultimilor li se asigură, fireşte, şi decontarea drumului).
Adică, toată tărăşenia nu depăşeşte 30 de milioane. Nu se găsesc 30 de milioane-n Iaşi pentru un festival de umor? Mă îndoiesc!
Am participat în iulie, la Focşani, la Zilele ”Duiliu Zamfirescu” pentru care s-au găsit 400.000.000 lei! Iar la finele lui mai, am fost la Baia Mare, la aniversarea teatrului de revistă local: manifestarea a depăşit 500.000.000 lei! Şi aici nu putem găsi 7% din aceste sume? Adică 1% din cît a costat Apus de soare la Naţionalul bucureştean?
Trebuie însă captat interesul unui om care ştie unde să bată la uşă (sau să sune) pentru asta. Marele umorist Valentin Silvestru îmi spunea, prin’95, că e simplu să faci rost de bani: baţi şi ţi se va deschide, ceri şi ţi se va da…
Oare există şi în Iaşi un ins care să poată aplice preceptele biblice?
Aştept răspunsul cu înfrigurată curiozitate, alături de alţi oameni cărora le place să se amuze : oameni veseli, dar nedescurcăreţi, ca mai toţi cei ce rîd…