În emisiunea lui Mircea Dinescu am auzit o propoziție care m-a uns la inimă:„ Numai proștii nu se bucură de o mîncare bună!”.
De mult îmi doream o confirmare a afaptului că sunt deștept…
*
Într-o știre tv am văzut că un piton a mușcat o fetiță, la circ! Ptiu!
Copilul rămîne traumatizat pe viață! Și cînd v-a auzi cuvîntul circ, va da-n parkinson…Păcat!
*
Am văzut ultimul film al lui Caranfil, Aproape de lună. Impecabil! Și mă tot uit să-l găsesc reprogramat, dar nu l-am mai găsit…
În schimb, am revăzut, cred că pentru a zecea oară, All that jazz, al lui Bob Fosse. Finalul mă emoționează întotdeauna; mi se pare la fel de proaspăt cum era prima oară. Același sentiment îmi provoacă finalul Concertului lui Mihăileanu, ori scena tangoului din Parfum de femeie (și el reprogramat recent, pe micul ecran).
*
Îmi explică și mie cineva ce e atît de hazliu în molima asta a vărsării căldării cu apă, în cap?! Eu nu pricep. Mai ales cînd, după ce-și primesc porția, cei udați cer amicilor să facă și ei, asta!
E ceva infantil, indiferent ce scop „nobil” s-ar pretexta că se urmărește…
*
După spaima de boala limbii albastre, tembeliziunile sunt speriate de ipoteza ajungerii Ebolei, în România. Ce mi se pare suspect: deși medicina a progresat teribil, în ultimii ani, periodic lumea întreagă e speriată de un nou Bau-bau, al unei noi maladii. Hm…
*
Revăzînd cîteva pelicule americane turnate-n România (de-astea cu Steven Segall, ori Van Dame) încep să mă plictisesc de aceleași clădiri filmate – Casa Scriitorilor, ori Casa Enescu, ambele de pe Calea Victoriei. Țara noastră e plină de clădiri unice, frumoase, ideale ca decor de film: cei care propun străinilor ce să filmeze, sunt comozi, ori ignoranți?
*
În emisiunea lui Măruță, apare Lavinia Pintea (văduva marelui actor), alături de viitorul ei soț; pînă aici, nimic scandalos.
Dar fiind în fieful lui Măruță, cei doi, evident, nu pot scăpa de penibil: fosta iubită a viitorului soț îl acuză pe acesta că a părăsit-o, după ce i-a jurat c-o ia de nevastă.
Sigur că e un subiect jegos, ca 70% din cele propuse de soțul Andrei: întrebarea care mă afolează este de ce se duc și oameni serioși, la un semenea „show”? Chiar nu știu la ce să se aștepte? Să fie dorința de publicitate, motivantă? Hm…
*
La Teatru Tv Pescărușul, după Cehov: distribuție de excepție – Vali Seciu, Dan Nuțu, Gina Patrichi, Rebengiuc, Cotescu, Cornel Coman, Dan Nasta. Regia – Petre Sava Băleanu, un mare realizator de spectacole tv. O seară de neuitat.
*
Cică în curînd, șoferii care iau autostopiști vor fi amendați. E-te, scîrț! Păi dacă ăia declară că-s rude, colegi, prieteni? Cum îi depistezi? Vii cu detectorul de minciuni?
Și-apoi, să nu uităm că sunt mii de navetiști care rezolvă transportul astfel, nu?.
*
M-a indignat de-a dreptul o anchetă tv în care intervievații nu știau cum se numește țara aceasta, în care trăiesc. Incredibil! Revoltător! Huo!…
*
Că tot vorovirăm, mai devreme, de emisiuni penibile: Oana și Viorel Lis suferă și ei dacă nu apar, măcar trimestrial, la televizor. Cînd nu i-a mai chemat Măruță, s-au dus la Capatos, alt amator de can-canuri grețoase.
Am asistat la o filmare cu camera ascunsă, în care ex-primarul o pupa pe o prostituată, soția-l acuza, el se scuza, că-i trucaj…Ptiu!. Apoi, doamna de la domnul a făcut test, în direct, să vadă dacă e gravidă, și soțul era sceptic – știa el de ce…
Regret un singur lucru: rubrica asta mă obligă să mă uit și la emisiuni dezgustătoare, măcar pe fragmente, să am despre ce scrie…
*
Despre alegerile care bat la ușă, îmi place, uneori, un băiat de pe TV1 (Dragoș Pătraru) care „face mișto” de prezidențiabil: cîteodată, cu umor. Urmăriți-l, la ora 22,30, s-ar putea să vă amuze…
*
La Ghimbav s-a dat în folosință o pistă de aerodrom. Ar fi fost bine să se termine și aeroportul…
Dar, e un început, nu?!…
*
Am mai văzut o reclamă idioată, care-ncepe așa:„A fost odată un cocoș care avea o pasăre”. I-auzi!
Alta: „Zuzu max, iaurtul pe care-l așteaptă bărbații!”. O fi făcut cu Viagra…
În fine:„Tu cum îți faci burtica să zîmbească? Consumă Activia cu fructe!”. Am luat și eu Activia asta și mărturisesc, rușinat, că burtica nu-mi zîmbea, ci chiar rîdea în hohote!
*
În fine, meciul cu Ungaria: mă așteptam la bătaie-n tribune, dar chiar 46 de răniți, mi se pare cam mult! Norocul cu scorul egal: altfel, ar fi fost mai mulți…