Domne’, în primul rînd, chestia asta de care m-am săturat cu inundaţiile (viitura!) care fac ravagii : de la 19 ani, tot aud de „bau-bau!” acesta care vine periodic, ia gospodării, ia animale, ia şi oameni, şi-i duce la vale…
Apoi, vin reporterii şi-i întreabă cum fu ;”rău! Am muncit degeaba, o viaţă!”- se vaită păgubiţii; apoi, vin miniştrii, elicoptere şi se anunţă plata unor daune.
Anul acesta iar se duseră pe apa Sîmbetei cîteva miliarde…
Toată compasiunea, fraţilor, dar nu ar fi mai simplu să se calculeze cam pe unde ar veni viitura, cînd e să vină, şi-n acele locuri să fie evacuaţi oamenii? Cu banii pe care-i pierde Statul an de an, s-ar împămînteni ghinioniştii o dată pentru totdeauna, şi de anul următor, cînd vin puhoaiele, nu mai găsesc pe nimeni în zonă; deci, nu mai fac stricăciuni…
Mie mi se pare mai simplu aşa – chiar dacă vor fi bătrîni care vor clama „eu aici m-am născut, aici mor!”…e dreptul lor.
Dar să te vaiţi în fiecare primăvară-vară că ţi-a luat apa acoperişul, începe să semene a tembelism. Sau a vedetism tv.
E ca şi chestia cu iarna care iar ne-a luat pe nepregătite; pe noi, toate ne iau pe nepregătite – deşi ştim că vor veni!…
Hm…
Altă hasmodie :Petru Nica, acela de dădu furtul secolului şi fu prins repede, acuză acu că orbeşte şi-i paralizează o mînă. Deci, zice avocatul, ar fi bine să iasă de la gherlă, că nu-i prieşte…
Cum intră unu’ la pîrnaie, cum descoperă că e putred!
Să facă blestemăţii, asta da, pot; să stea cuminţi în celulă e mai greu…
Ptiu!
Păi tataie, cînd bagi mîna & revolveru-n puşculiţa altuia, nu te gîndeşti că vine ziua mititicii?
Noi suntem o naţiune a tembelismului optimist : punem-cînd nu trebuie- binele înainte.
„Nu ni se-ntîmplă nouă, chestia aia! Nu vin inundaţii-n România, că nu-i India! Nu ne prinde potera cînd dăm cu zula, că nu-i ca-n filme!…Nu ne arestează cînd facem trafic de droguri, că tata-i Dan Iosif!”
Calcul greşit; fiindcă Dan Iosif a zis că infractorul acela nu-i fiu-său!
Şi chiar dac-ar fi fost, nu putea face mare lucru…N-a putut nici Ţiriac, nici Mircea Sandu…
Cînd te bagi la prafuri albe, tată, o iei în barbă, fiindcă pentru chestia asta n-are nimeni înţelegere…
Io de ce nu mă droghez? Mai beau un şpriţ, mai priveasc un topless, mai scriu un articol, ţin un curs, pun în scenă o piesă a unui autor care dă un şpriţ (aoleu, asta n-o intra la foloase necu venite?!)…da’ la droguri nu mă vîr, că-i naşpa’.
Recunosc, nici n-am vocaţie. Poate-s şi prea în vîrstă .
Ce bine-i să fii în vîrstă, cîteodată!…
Da’ unii n-au o bătrîneţe liniştită : Radu F. Alexandru , spre exemplu, se pomeni cu dosar penal!
Io nu cred c-a făcut el cine ştie ce, dar fiindcă se poate lovi-n Stolojan, prin el, îl puseră-n distribuţie…Hm…
Morala? În viaţă nu-i totul să fii cuminte, ci şi să vezi lîngă cine stai în fotografie…
Că se schimbă vremurile şi dispar din poză fo doi, în jurul tău; şi te taie şi pe tine, la trucaj! (a scris o amintire frumoasă Kundera, pe tema asta!).
Ce să mai zic de şpăgarul acela de la Consiliul General al Capitalei, prins în flagrant, care ceru fix un milion de euro, ca să practice un mic trafic de influenţă!…
Bine, băi fraiere, aruncă-te şi tu la zece – douăj’ de mii de parai, nu la sume d-astea babane, că nu eşti Nuţu Cămătaru! (şi, culmea că-l prinseră şi p-acela!).
În fine, să nu uit: de bine ce Adrian al nostru se-ntîlni cu Putin şi se discută şi cu Ucraina de una, de alta, la un pişcot şi o şampanie, în termeni civilizaţi, la Rîbniţa …se-nchise şcoala-n limba română şi fură arestaţi nişte părinţi & profesori care nu vroiau s-o părăsească…
E eficientă şi politica asta externă a României…
Da’ hai să trecem la chestii mai vesele: iote, pe postul M Bit l-am văzut, o jumătate de oră pe comandorul şi umoristul Mihail Batog Bujeniţă. A fost o încîntare!
Omul a cesta, pe lîngă trecutul lui impresionant de aviator, are un prezent şi un viitor de important u morist, care ni-l face agreabil. În plus, vorbeşte impecabil, ocolind locurile comune.
Şi tot un sentiment de admiraţie am pentru bătrînul acela de 87 de ani, care a intrat la facultate.
Acesta ştiu că sigur nu-şi permite să rămînă repetent…
Ceea ce vă doresc şi vouă, fidelii mei lectori…