Două săbii într-o teacă – se ştie! – nu-ncap, bre!
Ergo, nu se ştie ce va fi cu pre şedintele propus de PSD; nici cu viitorul premier.
Ăla” eu!”, acela „eu!”, da’ încă nu se precizează nimic.
Ba mai auzii una bună, cum că Mugur al lui Isărescu candidează la pre şedinţie din partea PSD! Ptiu!
Diversioniştii lui Moş Tăgîrţă!…
Altfel, despre remanierea Guvernului şi schimbarea unor oameni cu funcţii din partidul de guvernămînt, numai de bine .
În fine, se făcu dreptate grupului Ilaşcu, care, ce-i drept, traseră cîineşte nişte ani, la galere, da’ acu’, dacă le-o mai ajunge sănătatea, vor avea bătrîneţi liniştite, because Rusia & Moldova le vor plăti sute de mii de euro bune, pentru întemniţare.
Păcat că dreptatea vine mereu, la spartul tîrgului…
Şi cam după nedreptate.
Sărbătorirea lui Ştefan de la Putna fu la fel de festivistă ca şi premiera cu Apus de soare de la Naţional :nici una nu era cu-adevărat pioasă, profundă, ci numai formală.
Că tot vorovirăm de Ştefan : sabia lui fu adusă-n ţară de turci şi o admirară cu tonţii, ba unii o şi fotografiară, pe şest, cu mobilele.
Prilej pentru dom nul Iliescu să amintească , galant, vechile relaţii de prietenie din români şi otomani.
De-aia, pesemne, a şi lăsat Ştefan sabia pe-acolo, fiindcă avea mai multă încredere în purtătorii de şalvari…
Mai greu e cu plăieşii de azi, care fură ciomăgiţi de nişte şuţi din zona gării 16 februarie, deoarece nu-i lăsau să manglească fier vechi.
Debandadă ca-n România, nu cred să existe nici în Pădurile Virgine!
Deci, ca să poată folosi armele, jandarmii tre’ s-aştepte ca mai întîi să fie pocniţi în scăfîrlie cu sticle, cataroaie şi fiare ruginite! Hm…
Mai văzui acu’ cîteva zile nişte rromi care dădeau cu zula prin marfarele din Câmpia Turzii, pretextînd că nu găsesc serviciu, şi tre’ să fure ca să-şi poată creşte cei 30 de puradei, viitori hoţi de nădejde ai Rromâniei…
Mi-a plăcut că şi acolo şeful gării declara, neputincios, că el e unu’ şi şuţii-s puzderie…
Ceva nu-i în regulă aici; poate va afla ministrul justiţiei…
Că despre judecători, ce să mai vorbim! Toate posturile tv ni-l arătară pe damblagiul acela cu barbă care înjura vecinii, agresa cameramanii, îşi punea copiii să ucidă şi–şi arăta fundul fotografilor…
Păi dacă un asemenea scelerat împarte dreptatea, ce să mai vorbim!
Dar speranţa moare ultima, fraţi căuzaşi! Ce ziceţi de cele două portofele burduşite cu parale, care-şi aşteaptă docile, în sediul poliţiei Iaşi, posesorii?! Aşa, da!
Se lămuri şi cu Erbaşu : sinucidere.
Să privim acum, ca pe o consolare, faptul că nu avem banii răposatului? Averi mari, griji mari!
Unele, fatale…
Se încheie Mamaia copiilor. Plictiseală, încropeală, di letantism. Plus o prezentare neinspirată.
Da’ ce mai contează? Ăia mici apărură pe sticlă, părinţii & bunicii lăcrimară duios, luă şi Aurel Manolache un ban negru, făcură şi cei de la tembeliziune plajă pe dai boji, bău şi juriul un vin de Murfatlar…
Toată lumea mulţumită, deci ; io de ce m-oi băga?!…
Cum de ce : de ciudă! Că mă duc la mare, mereu,numai pe banii mei! Of…
Da’ las’ că nici pe litoral nu-i o viaţă sigură : Rovana Plumb & his boys în chid pe capete unităţi de alimentaţie de pe litoral, fiindcă nu-i igienă. E-te, scîrţ!
Păi negustorii vor să facă bani cu tavernele lor, nu să arate a sală de operaţii!
Igienă o fi iarna, cînd nu-i dever!
Absurzi şi ăştia de la OPC, zău aşa!…
Cît priveşte vremea, văzurăţi cu tonţii : ori e prea cald – şi cad cardiacii pe asfaltul topit , ori vin vijelii & grindini care dărîmă copacii peste autobuze. O vreme normală nu mai există pentru noi.
Da’ ce, vremurile normale?!
Vă pup, dragilor, nebuneilor & scumpicilor ce sunteţi! Garda sus!