Revuista revistelor
Văratece, da’ nu liniştite !…
E vară, ipochimenii se duc la munte, la mare şi-ntr-o altă împrejurare( cum se zice), dar Leonida ,nu : e la datorie, scrofulos, ca un Pristanda al comentării publicaţiilor naţionale. Să ne gîndim, deci, plezirişti estivali,şi la el, cînd ne pîrlim la soare, ori emitem yodlere prin creierele (montane)…
¤
Publicaţia ieşeană timidă – şi ca spaţiu tipografic şi ca (,) circulaţie – FOAIE DE PRIPAS, oferă însă plăcute surprize! În numai patru pagini format A4, găseşti ba un „zîmbet” al celei ce a fost doamna epigramei moldave, Margareta Faifer (nr. 6/2004), ba un grupaj de versuri satiric/politice semnat , în „epoca de aur”, de regretatul Virgil Florin Homutescu. Am citit cu plăcere materiale.¤ Deci, mai mult curaj, publicaţiei! Să iasă ,măcar în 8 pagini!…
Elegant ca-ntotdeauna, trimestrialul POEZIA dedică numărul de vară melancoliei. În mod inspirat, am zice…¤ Semnează mulţi …melancolici versuri, aici :George Popa, Cristian Simionescu, Andrei Zanca, Vasile Proca, Ion Chichere, Eugen Evu, Indira Spătaru, Florina Zaharia, Maria Mănucă, Marta Bărbulescu, Dionisie Vitcu, Vasilica Oncioaia ş.a.¤ Di rectorul publicaţiei, Cassian Maria Spiridon glosează, tuşant, pe tema melancoliei.¤ Revista ne readuce în faţa ochilor şi două meditaţii ale marelui Arghezi, dedicate poeziei :”…Cred că nu mai e nevoie să spunem că poezia e o necesitate a sufletului fiecăruia, în orice direcţie s-ar manifesta. E povara dulce sau amară a fiecăruia din noi. Mai rămîne a se descifra felul cum trebuie poezia scrisă, cu deosebire acea zisă poezie care mă întristează şi care seamănă mai mult cu proza fără cap şi sfîrşit – şi din nefericire, fără substanţă”. Corect.
OGLINDA LITERARĂ pe iunie începe cu un articol, virulent, ca-ntotdeauna, al Magdei Ursache. ¤ Ion Rotaru îşi aminteşte, nu prea vesel, de (natala) Vale a lui Ion.¤ Profesorul Va leriu Rusu comentează şi el, cvasi-indignat, o carte a Alexandrei Laignel-Lavastine în care au toarea face speculaţii imunde pe tema unor documente inocente.¤ Ioan Dumitru Denciu con tinuă s-o caute, şi-n acest număr, pe Europa – zeiţa, nu…¤ Iar Viorel Avram scrie despre Iona lui Sorescu, şi bine face – căci Marin rămîne unul dintre marii scriitori ai lumii, nu numai ai României! ¤ Încheie numărul: prietenul Conului Sava Francu cu epigrame (evident, bahice!) , Gheorghe Neagu – alt cunoscut de viitor – cu poştalionul redacţiei şi Virgil Panait cu o scrie soare pierdută către V. Tismăneanu.
În numărul 5 al FAMILIEI, ne place teribil cum începe articolul lui Gh. Grigurcu :” În tre numeroşii iubiţi care au constelat biografia Ninei Cassian, s-a numărat şi …Partidul. Da, şi poate chiar în frunte, Partidul Comunist ( apoi Muncitoresc) Român, faţă de care nu o dată şi-a exprimat afecţiunea fierbinte amestecată cu decepţia crudă de a fi fost respinsă.”¤ Bune , şi de data aceasta, cronicile teatrale.¤ Minunate, picturile lui Eugen Bratfanof, cu care este ilustrat numărul.
Bun şi numărul pe iunie al revistei ATENEU. O parte din el, dedicat aniversării lui Şte fan, strămoşul oleacă mai norocos al Sechelariului.¤ Din jurnalul lui C.Călin reţinem amara constatare :Lamartine invita zilnic, la masă, circa 30 de persoane.”Ce poet din lume ar mai putea să facă, azi, asemenea dovezi de generozitate?”.Chiar!…¤ Interesant, articolul lui Ni colae Cârlan Ion Luca şi-a găsit Bacăul. De ce oare nu se joacă, de ani de zile, dramaturgia a cestui original?!…
Ajungem la AXIOMA (6/04).Bun şi acum calendarul, poate cel mai bogat în aniversări & comemorări din întreaga presă literară naţională!. ¤ Utile, comentariile la Joyce, Yeats şi Ahmatova.
Din TRIBUNA, nr. 43, merită citit în primul rînd, reportajul lui Mircea Petean Praful roşu (I), despre Vietnam. Cum Conu’ e politicos nevoie mare, tre’ să citeze măcar un fragment chisnovat din darea de samă a ardeleanului :” …De-ar fi să-i dai crezare lui Ioan Flora, Vietnamul este un ţinut populat de plante, cîini şi dragoni, un ţinut străbătut, o dată pe an, de un grup de scriitori originari dintr-o ţară din sud-estul Europei care, de mai bine de un dece niu, se străduieşte să edifice capitalismul,după ce, mai bine de-o jumătate de veac, s-a ostenit să construiască comunismul”. ¤ Care-o fi ţara aia, bre?!
O temă mereu incitantă, opera marelui Will, propune, în numărul pe iunie, BUCOVINA LITERARĂ.¤ Niadi Cernica face un drum critic …înapoi, şi încearcă să explice cum era primită în epocă dramaturgia shakespeareană ( evident, cu totul altfel, decît azi). Ideea nu surprinde, dar reabordarea ei este binevenită, concluzia criticului fiind :”…Singura lectură corectă este cea care reuşeşte să emoţioneze, şi singura valoare constă în deschiderea textului către o pluralitate de lecturi.” ¤ Just!
CAFENEAUA LITERARĂ (5/04) : Alex Ştefănescu şi Pavel Şuşară oferă două viziuni cvasi/ironice asupra presei literare, cu inteligenţă, argumentate.
În rubrica oarecum identică a revistei APOSTROF (6/04), citim cu amărăciune (iar?!) despre un interviu realizat de Cristina Scarlat în NORD LITERAR, nr.5.¤ Cel intervievat, Joa quin Garrigos (traducătorul lui Eliade în spaniolă) declară, pe bună dreptate :” Dacă Româ nia ar avea o politică culturală cum trebuie, de sprijin al culturii sale, ar pune în mişcare proiectul (Eliade – n.n.). Dacă acesta ar fi fost ungur sau ceh, desigur, multe din operele sale s-ar fi bucurat de un montaj TV şi ar fi rulat şi în Apus. E ridicol ca România să se mulţu mească vînzînd Dracula ca valoare culturală ; pur şi simplu, derizoriu!”. Aşa e! ¤ Dar şi străinii au o vină, Joaquin tată, că ei dau tonul, cu nara mai aplecată spre vampir, decît spre … vampirologi !
La Câmpina apare REVISTA NOUĂ, seria a patra. Conu’ dă întîia dată samă despre ea, parcă…(ce vreţi, memoria!) ¤ Nr. 2/04, începe cu un portret literar făcut de Const. Tran dafir lui Sergiu Adam, un poet „discret, în ţara imaginară”. Subscriem.¤ Următorul material, un interviu cu Fănuş Neagu, fireşte, delectează lectorul cu dezinvoltura şi noncon venţionalismul prozatorului :”Ficţiunea n-a murit! Cînd va muri ficţiunea, va muri şi lu mea!”.Logic, nu?…
În NORD LITERAR numărul 6, citim cu vag amuzament jurnalul lui V. R. Ghenceanu, document important,care nu umblă la stil sau anecdotă, ci prezintă sec faptele. Iată cîteva mostre :” 1 martie 1968. De azi, lucrez la cotidianul Pentru socialism. Îl am şef şi coleg pe Ioan Buda, fost muncitor la fabrica de aragaze din Satu Mare, absolvent al Şcolii de literatură din Bucureşti, prima promoţie. El e şeful secţiei culturale şi e mîndru că a plecat de jos, şi acum are diplomă de scriitor.” Sau :” 30 aprilie 1968. Stau la coadă la carne mai bine de cinci ore. Succes, totuşi : cumpăr, pe bon, trei kile de porc şi cinci litri de vin. Mîine e 1 Mai”. În fine: „1 noiembrie 1968. Azi e mare şedinţă mare la teatru.[…]Disperat că nu se ajunge la o concluzie, cît de cît, şeful de cadre, Matica, a spus la un moment dat : în teatru ar fi foarte bine dacă…n-ar exista actori!”.¤ Conu-i doreşte sănătate multă dlui. Ghenceanu, să-şi poată publica jurnalul, măcar pînă-n …2040!
Numărul 31 al revistei PROVINCIA CORVINA are şi el, de toate, pentru toţi. Culmea, chiar mai mult decît ne aşteptam, fiindcă lîngă versurile Luminiţei M. Cioabă, găsim un…ghid de conversaţie romano-român.¤ Lecturarea, repetată, a micului ghid ne-a lăsat măgulitoarea senzaţie că ne descurcăm în limba supuşilor lui Cioabă (oare de ce?)…¤ Cîteva exemple : ”love=bani, rom/bărbat, romni/femeie, mişto=bine, nasul/rău, nasul dikau=nu văd bine, mişto me dilabau =eu cînt frumos” ş.a.m.d.¤ Peste fo’ zece ani, toţi vom avea nevoie de un astfel de dicţionar, teteo!
Frumoasă, ca-ntotdeauna, coperta revistei VATRA. Numărul pe care-l răsfoim (3-4/04) reproduce, chiar sub frontispiciu, un poem al Maicii Tereza de Calcutta.¤ L-am citit şi noi, cu ciudă : fiindcă ne învaţă prost! Acum nu-i vremea pentru bunătate, fraţilor! ¤ Ori, celebra mar tiră, ce scrie? „Oamenii sunt iraţionali, ilogici, egocentrici./ Nu contează, iubeşte-i!/ …/ Binele pe care-l faci, mîine va fi uitat./ Nu contează, fă binele!/…/ Dă lumii ce-i mai bun în tine şi te vor lua în şuturi./ Nu contează, dă ce-ai mai bun în tine!”…¤ Sigur, poemul poate fi continuat cu „cheamă un hoţ în casă şi te va fura./Nu contează, cheamă-l!” sau „invită un beţiv la masă şi-ţi va bea tot vinul./Nu contează, cheamă-l!” şi aşa mai departe, pînă la fali ment. ¤ Trebuie să fii Maica Tereza să gîndeşti atît de prietenos! ¤ Da’ io-s Taica Leonida ; iar Maica Efimiţa mi-a dosit poezia, bolborosind adevăruri neplăcute gen „ numai prostii înveţi din ziare şi reviste!”. Mă rog…¤ Puţin mai încolo,Horea Poenar face o” pledoarie pentru uitare”. Pe cine ar trebui să uităm? Pe D. R. Popescu, fireşte, „un scriitor mediocru” . ¤ Aici am avea o altă opinie, oarecum nuanţată, pardon!
Răsfoim cu plăcere o publicaţie care nu ne-a mai căzut de mult, în tremurătoarele noastre (cum zic orădenii) mînuri : UNU (nr.166).¤ Mai întîi, ne-a bucurat un interviu al lui G. Corbu, cu acad.C. Ciopraga, dedicat epigramei. Epigramiştii, în genere, n-au…umor, nici dorinţa de-a afla prea multe despre confraţi, aşa că materialul e bine venit. ¤ Mai departe, un interviu cu Virginia Şerbănescu ne face să ne indignăm, din nou, de nedreptatea care ni se face în Occident, fiind consideraţi, alături de Bulgaria, „o ţară mică”.¤ Mică-mică, dar voinică! – am clama noi, răniţi în patriotism, ca şi autoarea articolului, ce trăieşte-n Occident :” Reala Românie, cea invadată de ruşi în 1944, avea 296.000 de km. pătraţi; chiar şi cea actuală, ciopîrţită în 1947, tot mai are 237.500 km. pătraţi. În timp ce Bulgaria are 110.000, Ungaria-93.000, Austria-84.000, Grecia-132.000, Cehia & Slovacia (la un loc!)-127.000, Danemarca-43.000, Elveţia-41.228, Olanda-33.491, Belgia-30.500”. Adevărat! ¤ Din acelaşi număr mai reţinem grupajul Poeţi francofoni în traducerea lui Valeriu Stancu.
În fine, mai dăm samă doar despre o publicaţie : REVISTA ROMÂNĂ. Şi-asta, ca să nu dăm în primire…( pressofagia fiind, la rîndu-i, devoratoare, parşiva!).¤ Numărul doi începe cu poemul lui Goga De la noi şi continuă cu un interesant interviu cu Ion Ungureanu. Din el, mi-am amintit cu neplăcere, că prin anii ’70, dacă la Chişinău vroiai să montezi Revizorul, în limba română, nu aveai voie să apelezi la traducerea…în limba română. Musai s-o retraduci în moldovenească! ( cum se-ntoarce istoria, maestre!) ¤ Oricum, revista scoasă de Areta Moşu şi Victor Durnea (plus inimosul colectiv de redacţie, neremunerat!) circulă-n lume destul de mult ; şi cu folos.
Conu’ nu circulă decît prin intermediul ştirilor din gazete; şi pînă-n beci, unde vara e răcoare şi vinul rece.¤ Că Safta-i caldă, cu-atît mai bine, fiindcă Efimiţa-i la băi, la nămol…
Conu’ LEONIDA faţă cu Rodipetu’