Curriculum vitae (deşi, asta nu-i viaţă, zău!)

Ilustrație pentru „Curriculum vitae (deşi, asta nu-i viaţă, zău!)”, text de Bogdan Ulmu: ouă încondeiate într-un coș

Umor

Curriculum vitae (deşi, asta nu-i viaţă, zău!)

M-am născut într-o noapte sfîntă (Paştele anului 1951): de-aici, pesemne, sumedenia de înjurături cu Paşti & grijanii care m-au cocoşat,efectiv, în timp. Ciudat e că mi se reproşează în tr-una că n-am nimic…sfînt! Hm…n-o să arăt tuturor acum, că în 1951,ziua de 29 aprilie a că zut în noaptea de Înviere!

Sunt taur cu ascendent în rac : combinaţia m-a ajutat în viaţă teribil ( un pas înainte, u nul înapoi). De-atunci(de cînd mi s-a stabilit zodiacul) stau pe loc ; noroc că locu-i confortabil! Deocamdată…

Lumina lămpii lui Ilici am întrezărit-o, vag, pe o stradă cu nume de carte – Calea Văcă reşti. De-aici,pesemne, un declarat feeling pentru poezia fraţilor Văcăreşti şi hobbyul fratelui Văcăroiu. La cărţi şi reviste, prefer pozele (Sandra Bullock, Nicole Kidman,Daniela Gyor ffy,Ornella Muti,ex-doamna Mutu, fetele Mutterei Courage).La hobby, prefer Chivas Royal sau ginul Gordon’s (cu lămîie şi gheaţă).

Am parcurs,vag, diferite etape de educaţie forţată :elementara – la matinal; liceul- la zi; facultatea- la seral; doctoratul – nocturn.

Am făcut un fel de armată care a dus la desfiinţarea unităţii 0970,Otopeni, şi la înfiin ţarea Casei Armatei din Constanţa( unde am terminat paraşutismul prin scufundări la mare adîncime).

După armată, m-am căsătorit (nu o dată!) şi au rezultat copii (nu unul!). Nici acum nu înţeleg fenomenul : dar îl accept, ca pe o cutumă ineluctabilă…

Am făcut multe meserii, sperînd că rămîne ceva în urma mea, palpabil. Mi s-a spus că nu e posibil, arta bizuindu-se pe abstracţii! Drept care, ca orice bucureştean serios, locuiesc în Ia şi şi am serviciul în Timişoara.

Dar am mai călătorit mult şi ca să-mi fac spectacolele, să-mi scriu articolele ,ori să-mi vînd cărţile. SNCFR-ul mă respectă, pentru fidelitate. Are şi de ce : traumatizat de desele dru muri şi miile de kilometri străbătuţi pe drumul de fier, cu nervii de cîrpă, mă scol des, noaptea, şi urlu isteric „am bilet la clasa întîi!” sau „unde-i vagonul restaurant?”.

Sunt apolitic de dreapta, drept care am desfiinţat, fără efort, trei partide în care im prudenţii politicieni făcură prostia să mă înscrie :PLS, PAC, PM. Nu mai intru şi-n PSD, deci, de teama să nu se desfiinţeze şi acesta (şi să mi-l impute)!…

Mi-am luat doctoratul în 1998 : nu îmi dau seama de ce. Oricum, de-atunci suport cu sto icism gluma aceea cu „dom’ doctor mă doare genunchiul, ce să iau?”.”Cianură!”- răspund in variabil, dar nimeni nu-mi urmează sfatul.

Am şi cîteva diplome,premii,menţiuni literar-artistice, care nici ele nu-mi folosesc la ni mic. Am sprijinit umorişti contemporani, incluzîndu-i în antologii & reviste, ori punîndu-i în sce nă :Alecsandri, Caragiale, Kiriţescu, Aurel Baranga, Valentin Munteanu, Dinu Grigorescu, Ho ria Gârbea, Dumitru Dinulescu, Mircea Cavadia, Claudiu Pop, Alexandru Darian, Cătălin Mi huleac şi, nu în ultimul rînd, Cornel Udrea – de care mă leagă o prietenie exhaustivă, deoa rece fazan , la fazan trage…

Acestea fiind zise, aştept să văd ce-o mai urma ; că un CV serios rămîne, pentru tot deauna, fără final. Om muri şi om vedea! (vorba legii lui Ohm).

Text din arhiva Bogdan Ulmu, publicat așa cum l-a scris, cu ortografia lui („î” din „i”).