Domnilor şi domnilor(cum ar zice regretatul Ionesco),
Ne aflăm(iaaarrr???!!!) în faţa unei cărţi : o carte delicată, am zice, deoarece ea în registrează ticăloasa vîrstă de fix 60 ani la autor, şi ilegala existenţă juvenilă – la individ; căci, scriitorul Calistrat Costin are imprudenţa (scuzabilă,deh!) de-a vrea să ne convingă că, într-a devăr, pe buletinul personal apar cifre penibile. Noi îl recunoaştem tot de adolescent insolent u neori, tandru – adesea, sentimental sau cinic, dedulcit la livreslîcuri şi fătat de mucalitlîcuri! A cest băcăuan cu migrene francofile, acest director de teatru(& teatre!) cu intuiţii manageriale de geniu, acest lider de asociaţie moldavo/mozaică, surprinde printr-o bună dispoziţie pe care nu mai după ce-l citeşti profund, îţi dai seama că e trucată…(fiindcă veselia este caracteristică anxi oşilor, boieri dumneavoastră!).
E un privilegiat, am zice, dacă am citi cu vagă-smerenie prefaţa ultimului său op(ŞI TO TUŞI…NU SE MIŞCĂ! – editura Melior, 2002, decembrie).E un răsfăţat al criticii, din mo ment ce-n prima filă de antologie sunt citaţi, cu referiri la con-orăşanul lui Bacovia, iluştrii con deieri ca Laurenţiu Ulici, Eugen Simion, Cristian Livescu, Ion Arieşeanu, Ion Rotaru, Vlad So rianu, Mihai Coman, Bogdan Lefter, Ion Roşioru,chiar Bogdan Ulmu !
Din cuvîntul înainte, se reţin unele trăsături de caracter… poetic, ale Calistratului : „tan dreţe ironică”,”tentaţia parabolei”,”vervă polemică inepuizabilă”,”deschideri culturale apre ciabile”,”ştie bine să mimeze inocenţa,disperarea sau plenitudinea erotică”,virtuoz al „efectului parodic special” ş.a.m.d.
Între primul poem,publicat în volum în 1974(„de cîte ori, crepuscul,zori,/ieşim din noi,de aripi goi/în insectar imaginar,/cu fluturi mulţi/maro-roşcaţi,/violacei,încercănaţi,/asculţi cum mor/în moartea lor,/un zeu, doi zei,/parcă-ai fi tu/parcă sunt ei,/impresie de răsărit,de as finţit”),trecînd prin parodiile(„şi nu prea!”) din 1980(„La Elsionore e foarte mare săr bătoare.Hamlet e mort/Din nu se ştie ce motive serios Ofelia trăieşte şi-l plînge/şi- jeleşte ca o mamă bună!”), pînă la ultimul,tipărit în mileniul trei(„Cortegiu cu mort,/bandiţi putred de bo gaţi/în maşini de lux.Cerşetorii pe margini/ne cer de pomană.Plîng//în semn de protest.Nu să răcia şi-o plîng,/plîng pur şi simplu”) e un drum lung, drum zigzagat,cu opţiuni diverse tema tic & stilistic, cu exerciţii ludice sau profund/filosofice, cu adăstări în planul prozei, al tra ducerii, al astrologiei sau al dramaturgiei.
Totodată, agreabilul scriitor a slujit,cu vocaţie repetat demonstrată,TEATRUl, a realizat numere de excepţie ale revistei Ateneu(pe vremea cînd publicaţia era realmente,importantă) ,ori a servit onorific ,dar eficient, diplomaţia culturală( fiind unul dintre cei care au adus în Romania oameni de artă importanţi din Belgia,Republica Moldova,Franţa,Anglia şi Israel).
Ce-i poţi dori unui ludic & sentimental om de cultură care a împlinit 60 de ani ? Longevitate multiplă, umor non-stop,priză directă la Europa artistică, fericire reală, armonie familială, inspiraţie şi generozitate.Spre binele său şi al Bacăului – care,de curînd are nu doar teatre ,edituri şi reviste literare , ci şi o Asociaţie a Scriitorilor locală.
În rest…om nemuri şi-om vedea !…