Haz de necaz
Cameleoni au fost, ei mai sunt încă, şi-or fi, în neamul românesc!
Stăteam pe terasa atît de plăcută a Casei Universitarilor din Bucureşti şi sorbeam un Riesling de Jidvei , fericit că aici vinul nu a depăşit 100.000 lei (cum costă peste tot , de altfel ; culmea! cred că suntem singura ţara viticolă, în care la restaurant, vinul a devenit inaccesibil clientului de rînd!).
La trei mese de mine, însoţit de prietena lui creolă, era un fost amic, Nichi, operator tv, care pînă-n 89 avea voie să-l filmeze pe Ceaşcă de aproape. Nu trece mult şi apare un alt amic, Petrică, care vine la mine şi mă-ntreabă cînd se-adună gaşca , apoi,fiindcă nu l-am poftit să stea, neavînd ce face, se pune la masă la Nichi.
Cum l-am pomenit pe Ceauşescu şi cum îl aveam în faţa ochilor pe Petrică, e momentul să povestesc una dintre întîmplările cvasi/amuzante ale teatrului românesc.
Actorul (care,nu de mult, pe vremea proiectului Dracula Park al lui Agathon, apărea des la tv, în reclame cu băutorul de sînge) era căsătorit, prin anii 70-80, cu o actriţă mică, blondă şi băieţoasă, Doina ( nepoata actorului Făgădaru). Avînd rude-n Germania, Doina pleacă şi ca orice amnezică, …uită să se-ntoarcă.
Petrică e chemat de directorul lui, om sever, care păzea vajnic morala proletară (unul care şi azi e director de teatru, în Bucureşti) şi i se propune să-şi dea demisia, fiindcă, nu-i aşa, e soţul unei transfuge. Omul nostru cere o săptămînă, să-şi găsească alt post, poate de sufleor, poate în provincie, poate în Germania…
După o săptămînă se prezintă la director, vigilentul D.S., însoţit de o tînără ;managerul se uită chiorîş la fată şi chiorîş la actor. Dar trece peste faptul că nu erau între patru ochi şi-i cere din nou, demisia. Petrică zice că nu o are, şi că n-are de gînd să demisioneze, dar că vrea să se-nsoare cu juna de alături.
Directorul spune, acru, că nu-l interesează : pe el în preocupă acum , demisia. La care Petrică zice că, vai!, a uitat să facă prezentările :”Ceauşescu!” – se recomandă femeia. Conducătorul teatrului rămîne blocat :”Rudă cuuu….?” „Nepoată!” – răspunde tînăra.
Liderul transpiră, cheamă secretara, cere cafele…Şi din clipa aceea, Petrică nu mai trebuie să-şi dea demisia, ba chiar e invitat săptămînal, la Capşa, împreună cu fermecătoarea viitoare soţie…Iar omul nostru, devine consilierul directorului.
După 89 , fireşte, actorul a divorţat. Şi genul acesta de întîmplări, a devenit neinteresant, desuet, fără rezonanţă.
Cameleonismul însă, trăieşte ; şi,se pare, caută forme din ce în ce mai subtile, de revigorare…