Haz de necaz
Subiecte de august
Căutînd ceva,zilele trecute, printre nişte acte personale, am constatat cu mirare că-n 90 lucram la o societate teatrală cu sediul pe strada 13 decembrie.Imediat m-am întrebat, pentru prima oară-n viaţă, de ce se numea strada aceea tocmai 13 decembrie?Şi azi, sortînd într-un dosar texte diverse(satirice),am găsit unul cvasi amuzant, despre…Ana Pauker.Tinerii nu cred că ştiu cine-a fost,dar,dincolo de spectaculoasa ei biografie(biografie care, de vreo şapte ani mă obsedează şi-mi promit mereu să scriu o piesă politică despre celebra bolşevică),constat că sinistra figură s-a născut pe 13 decembrie.Pesemne strada omagia(omagiază?)diabolica & infecta ei figură…
Un cotidian din Capitală(cu tiraj mare) are şi unele preocupări educative.Asta ca să i se ierte zecile de interviuri cu false vedete,ori mediatizarea greţos de insistentă pe teme delicate(am citit vreo 6 materiale, în doar două luni, despre divorţul familiei Bleonţ şi ex-prietenii lor şi-ai ex-prietenilor lor).Dar ziarul are o rubrică utilă,zic eu(Pauză de cafea) ; o antologie de literatură bună, română şi contemporană.Şi mai are, de multă vreme, un test de cultură generală.E un fel de antecameră a virtualilor participanţi la emisiunea lui Ianţu.
Amuzant mi se pare faptul că, uneori,răspunsurile corecte sunt tipărite cu… erori(astfel încît Rică Venturiano devine eroul comediei D-ale Carnavalului!).Însă,ca vechi realizator de rubrică TV(poate cel mai vechi!)nu pot să nu salut în Naţional(căci despre el este vorba!) o excelentă băşcălie,cotidiană!, la adresa gafelor şi necuviinţelor din multele emisiuni de pe micul ecran care zgîrîie ochiul & timpanul.
Unul dintre foiletoniştii mei preferaţi, Tudor Octavian,scrie,atît de inteligent, într-una din rubricile sale recente:”…Ziaristul nu avea deloc încredere în cuvintele alea şi nici cuvintele în ziarist.Cîndva se trădaseră reciproc şi acum le venea greu să se reconcilieze”…Just!Cîte fraze idioate nu-ţi CEREA limbajul de lemn! Cîte propoziţii false nu erai SOMAT să scrii, înainte de 89!Cîte compromisuri VITALE nu semnai,strîngînd din dinţi!(atunci cînd aveai conştiinţă).
Răsfoind colecţia revistei Cinema din anii 70-85,vai!,cîţi artişti autentici am găsit fiind forţaţi să scatofagieze!Brrr!(deşi, fie vorba între noi, unora chiar le plăcea).
Tragic nu e că atunci făceai ce erau forţaţi să facă toţi; ci că acum sunt alţii care savurează neo-limbajul de lemn,ori care pupă părţi dorsale ale noilor lideri politici.Nu mă credeţi?Doar cîteva exemple:”…Săru’ mîna,cea mai fericită soţie, mamă şi doamnă a României!” – i s-a adresat Danei Năstase, de ziua soţului ei, un musafir. Sau:”Vă doresc să fiţi mereu falnic şi zvelt precum un brad din obcinile Bucovinei!” – i-a urat premierului, un general,în aceeaşi situaţie. Adrian Năstase e un om deştept şi oamenii deştepţi nu gustă slugărnicia sau frazele lipsite de conţinut. Deci,efortul – în cazul de faţă – devine inutil.
Şi-atunci,cum să mai aibă încredere CUVINTELE, în noi?!…