Ce bune-s sufleurile! Și ce rar se fac!…N-am mai fost invitat la așa ceva..oho, de ani de zile! Mie-mi place ăl de cașcaval; dar și cel de conopidă. Azi vă propun unul mai simplu, dintr-o rudă a conopidei: varza. Că varza slăbește, și are și culoare faină. Pentru patru porții trebuie o varză mare, 15 cl frișcă lichidă/smîntînă, 2 ouă întregi, 2 gălbenușuri, 40 gr unt, sare, piper, chimen, mărar. Gata!
Se bea o tescovină (elixirul vieții, cum zicea călugărul Basileus Valentin), se unge forma cu unt (forme înalte și rotunde, la sufleuri; ori vase de ceramică, înalte și înguste!), se tapetează vasul cu trei frunze fierte, de varză, se opărește toată varza, apoi se toacă foarte mărunt (la mixer merge repede); curechiul se lasă la rece; vasul, de asemenea.
Se încălzește frișca lichidă,se încinge cuptorul, apoi frișca se amestecă cu varza mărunțită, se încorporează ouăle (cele întregi, apoi gălbenușurile), se mai bea o tescovină rece, se condimentează, se dă totul la mixer, se răstoarnă în formă și se aruncă-n cuptor. Se citește revista Varza. Sau publicația Capra. După ce a fugit ireparabil timpul, se scoate sufleul. Dacă e-n castron, se lasă așa. Dacă e-n formă de metal, se răstoarnă-n castron ceramic.
Cît e fierbinte, se rade cașcaval, deasupra. Și se pune o măslină verde, ca moț. Se bea un Rieling Italico de Recaș. Și gata!…