Adresa de e-mail:

contact@bogdanulmu.eu

Cărticica (,) cu prieteni: Eusebiu Ștefanescu

     Sebi, cum îi zic amicii, este cel mai mare recitator român. L-am ascultat de zeci de ori, și tot nu mă satur: nu recită orice; și cînd îi place textul, o face cu farmec, știind să țină auditoriul în priză. Acum cîteva luni, pe scena teatrului din Brăila, a ținut un one man show de 45 de minute, recitînd în paralel Eminescu și Nichita: sala era în delir! Dar poate recita, fără pauză, trei ore! Zeci de căscați au pierdut trenul, în timp, fiindcă maestrul nu-și terminase recitalul…

            De asemenea, este un minunat povestitor: are multe amintiri din teatru, de la filmări, de pe la chefuri și ni le povestește: de mai multe ori, sperînd că le vom reține. Noi ne prefacem că le auzim pentru prima oară, să nu-i stricăm cheful…

            L-am cunoscut în 1977: atunci a debutat în regie, la Ploiești, cu un text de Mihai Ispirescu. S-a nimerit să fac costumele și afișul. La început nu ne simpatizam (cîteva zile), după care am devenit buni prieteni și așa am rămas, pînă azi. În perioada mea de Ploiești, am făcut multe petreceri, după premieră și alte spectacole, într-o gașcă de șapte-opt oameni de teatru. Nu ne venea să ne dezlipim, unii de alții, atît de bine ne simțeam!

            L-am întîlnit și la Universitatea Hyperion, unde e decan, și la festivaluri (fiind amîndoi, în jurii) și la Centrul Militar din București, în al cărui restaurant ne simțim minunat (o să precizez că are acces la salonul generalilor, deși susține că e numai colonel).

            De multe ori, eram în echipă și cu fiul său (Ionuț, un mare flautist al Europei) și cu nora lui Sebi din Anglia, contessină autentică. Plăcute momente!

            A, să nu uit: Sebi e și un om cu lipici la bani. Nu știi de unde, cum, scoate mereu, calm, bani de consumație. Fiind din Cîmpina, de lîngă Ploiești, pesemne a moștenit prosperitatea eroilor din opera lui Caragiale.

            Ce-aș mai putea adăuga? E taur, ca și mine. A, și mai are două cărți publicate: una, cu amintiri din teatru. Citiți-o! Merită.

            Îi urez lui Sebi viață lungă, inspirație actoricească/scriitoricească și vervă inepuizabilă. Șprițuri de calitate. Spre delectarea prietenilor și disperarea dușmanilor. Deși, dacă mă gîndesc bine, e unul dintre rarii oameni de teatru fără dușmani!