Domne’, mie-mi place că pe 5 mai se decretă să se serbeze Ziua Bărbatului. Un poncif pe care-l aud…de cînd aud, spune că Ziua Bărbatului e în fiecare zi.
Sîc, că acum avem şi o zi oficială!
Pe mine însă, sincer vorbind, nu mă bucură motivaţia sărbătorii : cică aveam cele mai puţine sărbători legale din UE – doar 8; slovenii au 18, slovacii, 15, pînă şi Malta are 14!
Acum avem şi noi 9, na!
Partea proastă e că nu de pretexte de nemuncă au nevoie românii, ci de o aplecare spre trudă, hărnicie, eficacitate a lucrului. Toţi se plîng că nu cîştigă destul ; nimeni nu se vaită însă că nu munceşte destul.
Spunea cîndva un foiletonist că există o groază de cărţi despre sărbătorile la români, dar nici una despre munca la români. Corect!
Dacă te uiţi la o echipă care asfaltează strada, te apucă sila : din 5 lucrători, doar unul munceşte efectiv ; patru stau şi beau, mănîncă, joacă table sau dorm – la alegere. Aşa că, pe lucizi, propunerea cu Ziua Bărbatului ar trebui să-i lase rece. Dar or mai fi rămas lucizi pe plaiurile mioritice?…
Să trecem la alte ştiri triste : decesul connaţionalului nostru Crulic, în Polonia. Revoltător e nu numai c-a murit în în chisoare, dar nici nu e sigur că era vinovat!
Şi cum să laşi un om (fie el deţinut) să ajungă la incredibila greutate de 26 de kilograme? Nu era clar că merge, rapid, spre deces?
Acum, anchete-s tardive : a demisionat Cioroianu (în fine! şi cu cuvinte demne de un mare istoric :”O viaţă de om e mai importantă decît un mandat de ministru!”- nici Iorga nu s-ar fi retras mai bine!), a fost sancţionat consulul din Varşovia…ei şi? Omul nu mai poate fi readus la viaţă.
Măsurile, în cazurile grave, se iau înainte, din cîte ştiu. Noi însă ne trezim mereu, după. E ca-n cazul răpirii ziariştilor, în Irak : SRI ştia că Omar şi Munaf sunt dubioşi. Dar a anunţat asta, după.
Noi ştiam că-s terorişti în ţară, dar am declarat asta în ceasul al treişpelea. Noi presimţeam că va exista corupţie, dar nu reuşim s-o stîrpim ş.a.m.d.
De altfel, şi Fidel Castro şi-a ameninţat poporul dornic de progres şi civilizaţie treimiistă, că va ajunge ca-n România, dacă va mai visa la calculatoare şi DVD-playere. Scîrţ!
Totuşi, deşi senil, trebuie respectat dinozaurul comunist pentru faptul că a supravieţuit celor 65 de atentate care l-au avut în centru. L-a luat pe Rasputin, teteo!…
Eu mai am ciudă şi că asemenea bolşevici anacronici fumează trabucuri de-alea, ţapene, tată, nu ţigări de foi făcute de chinezoaice la Balaton, ca mine…Of!
A ieşit şi doamna Vlas. Era şi timpul! Că biata femeie făcu pîrnaie şi-n locul celorlalţi capi ai FNA/FNI.
Mie-mi place de dl. Vîntu : e chemat mereu în justiţie, dar fie că nu se duce, fie scapă întotdeauna („Nu vă puteţi imagina ce privire ucigătoare, de Vasilisc, are!” spune despre el Mama FNI).
Vasilisc sau Aspidă, să fii mai şmecher & hoţ ca Statul, nu e de colo! Brava!
Dar să trecem la chestii mai plăcute : iote, Dan Diaconescu a mai primit o amendă, de numai 10.000 de lei. Domne’, şi le-o plăti, piticul cărunt? Dacă da, înseamnă că e bazat!
Se-ntorc spaniolii : cică acolo a-nţărcat Bălaia construcţiilor; iar aici sunt peste 20.000 de slujbe pentru ei!
Şi , decît cu 1.000 de euro în Spania, departe de familie, mai bine iei 700 în România şi vii seara acasă, la muiere şi ţînci, care-ţi înveselesc viaţa…Părerea mea.
Încă un român a cucerit un premiu internaţional important : Steve Făinaru, Pulitzer pentru reportaj internaţional. Bravo! Încet, încet, ne mai cîrpim lookul în lume…
Mă bucur şi că n-a mai ieşit Vanghele candidat PSD la primăria Bucureştiului. Domnul Diaconescu măcar vorbeşte corect şi are o faţă civilizată.
Închei cu o chestie nostimă : Popeye a constatat că armata noastră duce lipsă de soldaţi, în schimb are prea mulţi generali. Just!
Mai ales că toţi generalii ăştia, poate cu excepţia a doi – trei ghinionişti, n-au cunoscut o zi de război!
Soluţia ar fi să se procedeze ca la Academie : dispare un general, îi ia locul altul. Nu aşa, cîte zece odată, la apelul de seară…
Ce, la noi în teatru se fac cincizeci de artişti ai poporului pe an? Mai avem doar unul, vivant.
Cînd moare, mă autopropun cu modestie netrucată. Ţineţi-mi pumnii, jupîni & jupînese, că dau de băut!…Pa!
Bogdan ULMU
www.bogdanulmu.eu