REVUISTA revistelor
Valuri noi şi vechi, caricaturi voite, aniversări bizare, criticul de la „Scînteia”, muzeografi-pompieri, poeţi autoeditori, păcălici etc.
Conu’ Leonida, săracul, geme, strivit de teancuri de gazete ! Deşi publiciştii se plîng că nu o duc pe roze, ziarele ies pe tarabe ca champinioanele after ploaie ! Nu e lună să nu a uzi că a mai apărut undeva , în ţărişoara noastră, o gazetă!
E bine, because înseamnă că sunt sponsori – mascaţi, ori nu – care acceptă să investească şi-n presă, nu doar în cîrciumi, fotbal, tembeliziuni săteşti şi modeling !
Par egzampl, la Reşiţa, iacătă, în semn de protest faţă de degraderea ziarului Timpul ( prin cumpărarea de către un trust de presă dubios), ex-directorul său, talentatul prozator , gazetar şi animator de umor Mircea Cavadia ne trimite Noul val din Banat .
Iniţial hebdomadar, acum – bi săptămînal, „valul” care e alimentat de apele cenuşii ale Bîrzavei, interesează nu doar în zonă, ci-n întreaga ţară, prin inteligen tul dozaj de social– politic- cultural- divertisment.
Felicitări întregii echipe redacţionale, lui Cavadia, dar şi companionilor săi Ilie Cristescu, Codrin Cîrdu, Colea Cătană ş.c.
Pen tru prima oară avem în mînă şi un mensual de umor şi grafică, condus de Horaţiu Mălăele : TOP Humor. Numărul pilot se remarcă prin grafică excepţională, texte satirice de calitate , note spirituale, caricaturi ( în special, portrete!) excelente ; şi cred că trebuie felicitată întreaga echipă (Bogdan Ulmu, Marian Parasca, Claudia Nedelcu, Aculin Tănase, Nicu Apostol) pentru reuşită.
De reviste umoristice e întotdeauna nevoie în ţara noastră tristă, altfel – plină de umor!…
Tot prima oară ne pică-n mînă o revistă şcolară, Tempus, apărută la Roşiorii de Vede. Urăm succes junei publicaţii, mai ales că ne-a surprins plăcut să cons tatăm că o elevă din clasa a IX a scrie despre revista noastră. O aşteptăm la redacţie, dacă va avea drum prin Iaşi şi dacă noi vom mai avea redacţie…
Din Bucovina literară ( nr. 1-2) se reţin : interviul cu marele foiletonist Tudor Octavian ( titlul dialogului este incitant :” Umorul acţionează la glande, ironia acţionează la creier!”), poezia lui D . Matcovschi Tea mă („Mi-e teamă de Cine./ Mi-e teamă de Ce./ Mi-e teamă de omul/ ce nu e şi e!”…), frag mentul din „simfonia mitologică franco-română „ Imaginarul la Blaga şi Durand ( autor – J. J.Wunenburger) şi Miraculosul basmului de Gina Puică.
Şi dacă tot am pomenit publica ţia suceveană, merită să atragem atenţia şi asupra almanahului cu acelaşi nume, care oferă peste 230 de pagini. În el, semnează, printre alţii, Leca Morariu şi Traian Chelariu( evident, postum ! ), apoi Ion Beldeanu, Adrian Popescu, Marian Barbu, Al. Husar, Simion Bărbu lescu , Alma Blănaru, Const. Arcu, George Muntean, Cornel Ungureanu, Petru Ursache, Onu Cazan, Lucia Olaru Nenati, Gheorghe Grigurcu, Ion Cozmei, George Bădărău.
Din Familia ( nr.1/04) aflu cu regret că a plecat dintre noi Stelian Vasilescu. Dumnezeu să -l ierte!
Acelaşi număr însă, poate compensatoriu, vrea să-i şi omagieze pe colaboratorii publicaţiei aflaţi în viaţă. Dar, într-o ţară în care narcisiştii nu se mai satură de osanale, a-l sărbători pe Ion Davideanu fiindcă a împlinit…fix 66 de ani, ni se pare oarecum curios.
Înţeleg, la 666 de ani, dar la numai 66!…
În Luceafărul numărul 11 am citit cu mare interes un interviu cu David Esrig, un regizor formidabil, în perioada 64 – 74. A avut şi o via ţă tumultuoasă, fireşte, după plecarea din ţară.
Dar dialogul provocat, în mod profitabil, de Marina Spalas, are şi unele nostime amnezii : spre exemplu, Esrig îl confundă pe Petre Sava Băleanu, cu …Andrei Băleanu. Apoi, corectat, el iarăşi oferă o informaţie ciudată : ” …Andrei Băleanu era un critic la Scînteia!”. Da, a fost şi la Scînteia, dar pe vremea marilor succese din ţară ale lui D.E., citatul critic devenise deja secretar literar la Comedie; adică, tocmai la teatrul în care directorul de scenă lucrase destul, cu succes…
Apoi, vorbind des pre G. Dem Loghin, Esrig spune :”A fost un foarte bun director de Institut. Păcat că l-au dat afară!”.
în primul rînd, Loghin n-a fost director, ci chiar Rectorul IATC- ului! Şi nu a fost dat afară, ci a fugit din ţară, după ce a ţinut o pledoarie înfocată pentru comunism & Cea uşescu (Conu’ a avut neşansa să asiste, atunci, la dezlănţuirea patriotică a transfugului…). Admiraţia lui Esrig, oricum nu are nici o scuză : acest Loghin a fost capabil de una dintre cele mai mari mîrşăvii pe care le poate face un om ( şi-a trădat tatăl, fost legionar, dîndu-l, mîndru, pe mîna Securităţii).
În aceeaşi publicaţie, Maria Laiu scrie cu tristeţe despre ne şansa teatrelor mici, care, deşi au în repertoriu cel puţin cîte un spectacol memorabil, se lo vesc de inerţia criticilor, care nu merg la Reşiţa, Turda, Bîrlad, Satu Mare, fiindcă-i departe, fiindcă directorii n-au simţul exagerat al protocolului şi pentru că, nu-i aşa, nici Tompa, nici Purcărete, nici Zholdak, nici Măniuţiu, Frunză sau Darie nu montează acolo.
Deci, nici nu – i rost de plecări în străinătate, cu teatrul respectiv…
Chiar, păcat!
Sobră şi mereu in teresantă rămîne Dacia literară. Numărul 2/04 începe cu o „restaurare istorică” Ion Petro vici, datorată lui Al.Zub. Ilie Dan continuă serialul, important, cel puţin în Anul Omagial, Ştefan cel Mare – personaj literar. Un dialog instructiv poartă Grigore Ilisei , cu Ion Arhip.
Savuros şi textul lui Nicolae Turtureanu, PSI. Citindu-l, am realizat cu lacrimi în ochi, că eu , Leonida, deşi am acasă un mic muzeu, nu voi putea fi niciodată muzeograf, deoarece nu ştiu să mînuiesc stingătoarele!
Tot aici aflăm că profesorul Gavril Istrate împlini fix 90 de ani. Ergo, la centanar, birjar!…
Şi C. Dram continuă util / singulara sa preocupare pentru umorul românesc: în numărul de care vorbim, propune un D.D.Pătrăşcanu.
Din rubrica lui Valentin Talpalaru (Amfitrionul cărţilor)aflăm o chestie cvasi / hazoasă :George Sanda a pu blicat două volume în 2003.Asta nu-i ciudat.
Dar unde ? La editura…George Sanda. Îi u răm autorului să nu se certe cu editorul, ca să mai poată publica două cărţi şi – n 2004!…
Oglinda literară nr. 2 inserează un excelent punct de vedere al lui Gh. Grigurcu : polemizînd cu venerabilul Ciopraga, criticul îi reaminteşte academicianului că deviaţii de comportament n-au avut doar scandalizanţii Villon, Cellini, Cervantes, Gala Galaction, Wil de ş.a. ; ci şi Sadoveanu sau Călinescu – care au semnat pactul cu Diavolul roşu!
Corect!
În fine, să semnalăm, iar, în revista focşeneană , un foileton al Alexandrei Hasan din care ci tăm, scurt : „ Ca caută Liiceanu la emisiunea Mihaelei Rădulescu? Ce caută Pleşu, la lan sarea poeziilor lui Radu Vasile? Ce caută Marius Tucă în Dilema? Dar Hurezeanu, între sfetnicii lui Năstase, ca şi printre premianţii Clubului Român de Presă? Dar Cornel Nis torescu la Surprize, surprize? Dar…dar…dar…? Ce-i mîna pe ei în scenă?” .
Cum, ce? Pe unii, foamea de publicitate! Pe ăilalţi,naiba ştie…
Numărul următor (3/04) al vrîncenei apariţii editoriale propune : un portet Enescu – alcătuit (prezenţă rară!) de Zoe Dumitrescu Buşulenga, altul-Cella Delavrancea ( amintiri de Virginia Şerbănescu),un inspirat grupaj de poezii Dumitru Spătaru. Dintr-un chapeau cu raster, aflăm că la un concurs de proză din Călăraşi premiul de excelenţă a fost obţinut de Dinu Săraru. Sincere felicitări!
În numărul triplu al dunărenei Porto – Franco , Angela Baciu publică un scurt interviu cu Emil Cons tantinescu, care, aflăm, şi-a lansat cartea Timpul dărîmării…, la Galaţi. În discuţia consemnată de agreabila gălăţeancă, autorul mulţumeşte, nu o dată, editoarei Doina Uri cariu, fără al cărei efort şi răbdare ieşite din comun, tetralogia n-ar fi apărut.
Un gest fru mos : al amîndurora, nu?…
Felicităm şi revista timişoreană Orizont, deoarece reuşeşte să stabilească recordul de accesibilitate…economică, pe piaţa mondială : numai 5.000 lei! Le mulţumim, deci, bănăţenilor, că nu ne-o trimit : un 5.000 de lei, acolo, prin chetă măcar, gă sim noi pe-aici! …
Harababura lui Geo Saizescu, Călin Căliman, Dana Duma ş.c. (numă rul 3/04) merită şi ea, pe bune, admiraţia noastră. Fiindcă deşi românul s-a născut băş călios, nu poet, oamenii de film citaţi se luptă să ţină pe linia de plutire o revistă care nu tră ieşte din bîrfe, calomnii, şantaje deghizate şi porcărele debitate cu aplomb, ci din umor ; umor pur ; genuin. E ceva!…
Din numărul pe martie al Contemporanului sunt, fireşte, multe de citat. Spre exemplu ciclul de poeme al lui Horia Zilieru ( „bolnav de stenahorie/ în cerdacul de priveală/ daimonul proclet mă scrie/ stih liubov – pleavă letală”…frumos!). Sau serialul lui Breban, Nietzsche ( ajuns la episodul…78!). Ori interesanta rubrică a lui M. R. Mocanu Din arhivele cenzurii. În fine, cronica de film, impecabilă ca de-obicei, susţinută de acelaşi Călin Căliman.
Din Tribuna nr. 37 reţinem cronica de film a lui Ioan-Pavel Azap, la ultima realizare a lui Danieliuc. Nu ne putem abţine să spicuim, aici, concluzia filmo logului, care, vai!, coincide cu a noastră :”Mircea Daneliuc, cel de după 1989, este aproape de nerecunoscut, din nefericire, printr-o involuţie artistică pe care nu putem decît s-o regre tăm”.
Din Poesis (1-2-3) ar trebui citat aproape jumătate din sumar! Ne mărginim la a aminti , în fugă, articolul lui G.Vulturescu despre Lucian Vasiliu, cel semnat de Adrian Ţion (Negoiţă Irimie), poemele – ingenioase, ca de obicei! – ale lui Marcel Mureşeanu, foarte potrivita (ca stil)cronică la volumul lui Valeriu Stancu ( „cetiţi-le noaptea!” – ne sfătuieşte recenzentul, acelaşi G.Vulturescu ), paginile germane – bine alese ( Günter Grass şi Wol Biermann), parodiile lui Lucian Perţa etc.
ATENEUL, nr. 2, propune şi el, subiecte pro fitabile : pe pagina 2, principele Radu de Hohenzollern – Veringen face un binevenit cap tatio, declarînd :” Revista băcăuană face parte din viaţa mea”. Aşa să fie!
Pagina ur mătoare, Cassian Maria Spiridon mărturiseşte :”fără dragoste şi jertfă literatura moare!”. Just …
Ca de-obicei, amar / spirituală rubrica lui Al.Călinescu. Plin de pretexte pentru me ditaţie – Shakespeare, iubire şi obscenitate (al Elenei Ciobanu).
Despre cafea şi ceai( via…Bacovia) vorbeşte Constantin Călin.
Utilă şi traducerea din Galsworthy, ( Gutuiul japonez) care-ncheie sumarul.
Ne-am delectat, cu ajutorul Vieţii româneşti (1-2) lectu rînd poezii …”dintr-o copilărie” ale calamburghezului timişan Şerban Foarţă :”Pe ca tifeaua unei perechi de knikerbocker/ îmi vor fi cusute, -ntr-o zi, din abundenţă/ ca pe hete roclitul costum de jolly-joker,/mici petice pestriţe, -ncît eu, drept penitenţă // s-o-mbrac şi să fiu astfel, pe străzile din centru,/ plimbat în văzul lumii precum, la bîlci, paiaţa,/ pentru diverse pozne( şi, mai cu seamă, pentru / c-am tras un fum ,cînd mama îşi întorsese fa ţa…)”.
D.Ţepeneag ne propune un fragment de roman cu titlu atractiv –La belle roumaine. Continuă şi dezbaterea revistei intitulată Literatura română după comunism ; numărul prezent aduce contribuţia lui Vasile Andru, Ion Bălu, Ştefan Borbély, Caius Traian Dragomir, Marin Mincu ş.a.
Captivant capitolul (amplu!) dedicat lui Mircea Vulcănescu – unul dintre subtitluri, Analiză psihologică a individului M. Vulcănescu ( cinic!) , fiind urmat de caracterizări ale soţiei sale ( Mărgărita), aproape înduioşătoare .
Utilă, şi-n nu mărul acesta, miscellanea.
Axioma (nr.2) are cel puţin două coperte interesante :prima – dedicată lui Marlowe. Ultima – lui Italo Calvino. Ambele, demne de lecturat!…
Şi-apoi, vorba celor ce vin pe la uşi, de Sărbători( şi-i aştept şi anul acesta, cu ocazia Zilei Naţionale – adică 1 aprilie!), de citat aş mai cita, dar mă tem de ura ta, cititorule al meu, care, ca să nu mă părăseşti şi să pleci în gaşca lui R.Vent (de la Dacia literară), prefer să te fac să-mi duci dorul, decît să te-ntrebi cînd te las în pace!…
Paşte fericit, căci cîmpu-i alb, oile-s ne gre, cin’ le vede nu le crede, dar Leonida, care le paşte, iacătă că le cunoaşte! Pe curînd!
Co(r)nu’ LEONIDA