Haz de nehaz
Sărbători de primăvară-vară
Cozi în hipermarketuri. Lume, lume, lume. Gospodine care vor liber mult timp înainte, să facă sfînta curăţenie pascală. Cozonaci – n-au ieşit, nu cresc ca pe vremea lui Ceauşescu! Ouă vopsite – dar culorile nu-s alea d’anţărţ! (ies prin coajă). Miel – ce scump e, şi apoi, dacă nu-i miel? …Caş – cică de oaie. Dar e de vacă toată ziua! Şi vinul? Ce vin e? Cine garantează că nu-i botezat? În fine, isterizaţi de alergătură, sleiţi de puteri, cu o vagă lehamite, creştinii se duc la biserică.
Slujbă la biserică. Unde-s lumînările de anul trecut? Ce de lume! Of, m-a ars o babă cu flacăra. Preoţii cîntă. Dar parcă nu mai au glasul ăla cald şi sfînt, de pe vremuri! Şi unul, iartă-mă,Doamne, cam behăie…(zice „Înnnn-viiii-eeee-reeee”, în loc de „Înviere”!). Apoi, lumea-ncepe să plece, chiar de pe la ora 24 şi 5 minute ; toţi n-au decît o grijă – să nu se stingă lumina, că doar e din Lumină! Toţi căscaţii aleargă după unii norocoşi, la care încă nu s-a stins.
Ajung, în fine, după multe peripeţii, pe la case. Acolo, cuptorul aromeşte a miel rumenit. Se ciocnesc ouăle – dar unele pătează. „Am zis să nu mai cumpăraţi de la ţigani, că pătează şi-s şi toxice!” – zice şeful familiei, răstit, cu dizolvantul pe palme. „Hristos a înviat!” „Adevărat a-nviat!” Cioc, poc…copii plîng că li s-a turtit oul. Iau altul. Dau tare în oul bunicii – care-i hoaţă şi are un ou de lemn. „Mamă , nu-i mai necăji, eşti bătrînă şi proastă!” Bunica se scoală de la masă demn-indignată.
La friptura de miel nu mai poate nimeni să mănînce : bunica e-nchisă-n camera ei, tatăl sforăie, copiii-s deja la calculator, iar mama, dezolată, priveşte masa fără combatanţi şi se gîndeşte de ce s-o fi chinuit o zi întreagă să pregătească o pulpă de miel pe care n-o vrea nimeni…
A trecut şi Paştele ăsta. Pînă la următorul, avem destul timp să (re)devenim religioşi, nu?…