Scena ca lume
Relaţia mea (teatrală) cu Bacăul
Termenul teatrală trebuie înţeles exact, adică profesională . Iar articolul acesta îl scriu deoarece, acum cîteva zile, aflîndu-mă-n biroul lui Adi Găzdaru (directorul teatrului din localitate), acesta mi-a mărturisit, dezarmant : „Eu n-am ştiut că tu ai mai montat la teatrul de animaţie!”. Şi, brusc, am simţit nevoia să fug la caietul meu cu spectacole realizate în oraşul lui Bacovia…
Din el , ce-am aflat? Că prima colaborare cu teatrul băcăuan am avut-o în 1977, cînd am realizat scenografia la Duelul lui Mar Badjiev (regia – Mircea Creţu). O colaborare reuşită. Printre cele, fără accidente & incidente. Deoarece următoarea ( Romanţioşii, după Rostand), mi-amintesc că n-a mai avut premiera oficială, nu mai ştiu din care motiv.
La Teatrul pentru copii am scos, cinci ani mai tîrziu, Aventurile popîndăului Pop – scenariu personal după o excelentă carte semnată de Modest Morariu & Ruxandra Berindei. Şi-acum simt un frison cînd mi-amintesc cum, la vizionare a apărut tovarăşa Stoica de la C.C.E.S., trimisă să oprească spectacolul. Nu l-a oprit deoarece tonul, în discuţia ulterioară vizionării, l-a dat Genoiu, care a lăudat textul & montarea. Tovarăşa a zis, cu ton matern :” De data asta te iert, Bogdane, dar să ştii că e ultima oară!”. La festivalul de la Focşani, am luat cu Popîndăul premiul pentru scenografie. A urmat, peste doar cîteva luni, la Dramatic, o piesă de serviciu – Moartea şarpelui. Ca s-o salvez, am apelat la pictorul naiv Măric, pe care l-am pus să repicteze nişte lucrări cunoscute. Am mizat pe faptul că lumea va fi atentă mai mult la picturi (care erau în exces şi se tot schimbau), decît la text. Aşa a fost.
Peste alte cîteva luni am realizat Crăiasa fără cusur, după trei piese scurte de G. Călinescu. Un spectacol foarte apreciat în cadrul Zilelor Călinescu de la Oneşti, cu o cronică excelentă în România literară. În ’89 am scos Albă ca zăpada …la circ, alt scenariu personal. Nu a însemnat prea mult, pentru mine.
Vine rîndul Povestirilor hasidice, dramatizare liberă după Bloch. Textul original era complet neteatral şi, în aparenţă, deloc pentru copii. Directorul de-atunci, Cimpoeşu, avea idei ciudate, dar profitabile pe plan cultural. Am montat acest spectacol cu mare plăcere şi am realizat ceva care a plăcut tuturor şi despre care televiziunea română a realizat o emisiune de jumătate de oră. Mi-ar place, mie şi Sorinei Moian, să-l reluăm.
Vine rîndul unui scenariu după o carte a lui Cimpoeşu, Taulică Făt-Frumos. Am lucrat cu dragoste şi, dacă nu-l dădeau jos pe Cimpoeşu, reprezentaţia ar fi urmat o carieră frumoasă, fiind printre puţine piese naţionale cu un erou ţigan – pe asta şi miza directorul de-atunci. Ca să vezi ce mică-i lumea şi cît de ciclică : recent, Mona Chirilă, directoarea Teatrului Puck din Cluj, mi-a propus să reiau spectacolul în Ardeal, deoarece are un proiect cu finanţare externă, pe tema eroului rrom în piesa pentru copii…Hm!
Am mai făcut, la Animaţie, Ionică fără frică şi Chiriţa în provincie. Ultima a avut şansa să plece la festivalul gălăţean, unde a fost bine primită de juriu (plus nominalizare pentru actriţă). Era o reprezentaţie, zic eu, interesantă, deoarece miza pe un raport de forţe subtil om/păpuşă.
La dramă am mai montat recent, cu mare plăcere, Doi morţi vii (musical, după Alecsandri), care s-a jucat mult. Apoi, Pygmalion cu termen redus după textul lui Cornel Udrea (cu un Viorel Baltag excelent, în rolul principal) şi Doamna Bovary sunt ceilalţi pe textul lui Gârbea (cu Firuţa Apetrei, excelentă). Am deschis şi Studioul teatrului dramatic cu un text huiduit de jumătate din distribuţie (mai ales că-l puneam în perioada în care se schimba conducerea) – Dona Quijota de M.M. Ionescu. Dar spectacolul meu de suflet rămîne, la dramă, Hedda Gabler, după capodopera lui Ibsen. Montare apreciată şi la cele două festivaluri la care a participat. Excelentă colaborare cu întreaga distribuţie.
Peste puţin timp, revin la Bacău, după o pauză de un an şi jumătate, să fac Vreau să număr stelele! după pantomima lui Ion Sava.
Bacăul nu a însemnat pentru mine numai spectacole : ci şi prieteni, prietene, chiar…Dar despre astea, poate cu altă ocazie. V-aştept pe 24 septembrie , la premieră!…