Marea îngrijorare a săptămînii ce trecu fu, fireşte, Kosovo. Io nu cred că România va avea necazuri, nu sar, precum Vagin Tudor & comp, pe UDMR (plus secuime), dar e un moment încordat, în care mulţi minoritari se visează …majoritari.
Dacă nouă ni se ia, să zicem, prin absurd, Ardealul (lucru incorect, evident), ce se fac ceilalţi cu Transnistria, Macedonia, Ca talania, Georgia etc.? E un moment tensionat, dar cînd n-a fost tensionată politica externă?!
Numai aia internă, e la fel de naşpa, bre!
Dar atitudinea noastră faţă de chestiunea Kosovo avu şi ceva mîşcat (cum zic basarabenii) : ruşii ne mulţumiră. Recunoştinţa rusului nu e ceva obişnuit, dar nici nu anunţă ceva bun ; ultima oară cînd ne mulţumiră, plecară cu recolte & insula Şerpilor, Tezaur & cazane de ţuică. Mulţumirea rusului = furt .
Altfel, sigur că Tolstoi e mare…
Pe preşedinte îl cheamă, însă, Putin…
Se măresc salariile la 470 de bugetari ; ce bine! (pentru ei).
Mărirea e şi ea bună – 3.000 lei. Nasol e că eu nu lucrez în Finanţe, deci rămîn cu acelaşi salariu.
Fiindcă tot vorovim de bani : ex-ministrul Miron Mitrea are iar necazuri cu DNA-ul, pe motiv de luare de mită. Propun deci, să-şi schimbe numele în Mitea!
Alt nume ciudat, dar norocos, Frunzăverde, ce credeţi că făcu? Fugi din Parlamentul european, ca s-ajungă iar …în conducerea CJ Caraş Severin. Ptiu!
Dar dacă lui îi place acasă, ce vreţi? Vorba proverbului – adaptat, în cazul simpaticului machitor : Fie votca cît de rea/ Mai bună-i în Reşiţa!
Şi Sergiu Sechelariu vrea acasă : sătul de Bucureşti, se-ntoarce-n Bacău, ca virtual primar.
Nu e mai rău ca actualul primar, vă zic eu! Şi, ca navetist Iaşi/Bacău, vă zic, cu mîna pe portofel : Sechelariu a rămas un nume, în oraşul lui Bacovia!
Chiar dacă a făcut gafa cu cîrnaţii, chiar dacă n-are carte multă, e gospodar, teteo!
Da’ ce ziceţi de impozitarea unor venituri…greu calculabile, precum cadourile, telefonul de la servici, maşina de serviciu, cafetiera din biroul secretarei, sulul de hîrtie igienică din toaleta de la birou etc.?
Tăriceanu declară că a primit foloase necuvenite de 3.000 de euro, în anul ce trecu ; dar cine-i poate ţine evidenţa?
La mine, spre exemplu, e mult mai simplu : un coleg de facultate mi-a oferit, într-o zi, un covrig ; o studentă mi-a dat un pupic cast, pe obraz; un doctorand mi-a adus un litru de vin. Oh!
Mă autodenunţ, fiindcă nu vreau ca dl. Tăriceanu să dea 20% din cele 3.000 de euro înapoi, iar eu să rămîn ca nesimţitu’, cu vinul, covrigul & pupicul, neimpozitate!
La fel de delicată e şi chestiunea doctorilor : cică, în fine, au voie să ia mită, dar numai dacă li se oferă. Şi de unde ştie muribundul cînd, cum şi cît să ofere?!
Emisiunea Cîrcotaşilor e, mereu, de mare haz. Bravo lor!
Dar şoferul de taxi cu care mergeam azi, şi-i asculta pe radio, mă-ntrebă, brusc : Domne, ăştia prea se iau de toţi! Nu le vine nimeni de hac?
Sper că nu.
Cu Bălaşa…mai bine tac. Cu Moculescu…idem. Mai bine vorbesc despre Castro, care, în fine, a căzut. Ce bine!
Că azi Fidel, mîine Fidel, mai tre’ şi-oleacă de …infidelitate, nu?!
Cît despre doamna Sarkozy…ce ni se tot arată poze cu ea mai dezbrăcată, frate?! Păi dacă ar fi fost mereu îmbrăcată, îl mai înnebunea pe primul om al Franţei?
şi să-nchei vesel, cum mi-e felul : Tom Jones şi-a asigurat , recent,…părul de pe piept, pentru 4, 6 milioane de euro.
Un exemplu rău pentru Răzvan Theodorescu, care, mai ştii, …mda!
Sănătate la (unele) neamuri şi oleacă de apă la cîteva găini! Viaţa, oricum o ia înainte!…