Haz de nehaz
„N-are lumea bani!?”
Explicaţia din titlul articolului de azi o aud, draci cititori, cam des, în ultima vreme. Cum fac prostia să întreb pe cineva „merge-merge?”, mi se răspunde că nu. Spre exemplu, cunosc de mult o doamnă care vinde ziare; acum are chioşcul în centru, aproape de Tarom. O-ntreb cum merg vînzătile – nu ca să ştiu dacă o jefuiesc, ci ca omul care cumpără,zilnic, presă, de o viaţă. „Nu merge, domnu’! N-are lumea bani!”.
Dar, fără să supraapreciez prosperitatea poporului nostru, mă uit la fix trei metri de doamna şi văd un alt chioşc cu ziare. De ce or fi două, unul lîngă altul, şi-n alte cartiere dai cu puşca să prinzi un ins dispus să-ţi vîndă reviste, nu pricep! Păi sigur că nu merge! E o con curenţă teribilă!
Mă duc la librărie şi vorbesc cu o altă cunoştinţă. Îmi răspunde la fel. Nu-şi fac nici ju mătate din planul de încasări! Păi, cum să-l facă, dacă cei cu vîrste cuprinse între 10 şi 20 de ani citesc numai pe internet? Noroc cu manualele şcolare…
La agenţiile de turism sau la restaurantele de pe litoral se răspunde la fel – cînd întreabă reporterii tv. „N-are lumea bani! Noi am şi închis restaurantele şi hotelurile, la 1 septembrie!”
Cu toate astea, sunt şi ocazii în care realizezi că lumea are bani, chiar mai mulţi decît am putea crede! Există, pe tărîmuri mioritice, săraci…mai bogaţi decît bogaţii! Un exemplu? În fiecare octombrie, aflăm că s-au epuizat locurile pentru Revelion la Sinaia, Predeal şi Poiana Braşov. Unde un bilet e mai scump ca la Viena. Ca să faci sărbătorile de iarnă acolo, în alea patru-cinci zile deci, îţi trebuie cam trei salarii de om. Deci, sunt cîteva mii de norocoşi p-acilea, care e clar, măcar cu această ocazie, că au bani.
Plus alte cîteva sute de mii care bat, vara, capitalele lumii; am fost recent într-o vizită în care nu se discuta decît despre ce e de văzut pe valea Loirei, de vinurile franţuzeşti, de mezelurile din Frankfurt, brînzeturile din Paris, gondolele din Veneţia…Ori astea nu se văd cu lichidarea pe luna iunie, nu?!
Am văzut la televizor şi o nuntă sau un botez ale unuia din regii oarecum încoronaţi ai tu ciuriilor de pe aceste ospitaliere meleaguri : să fi văzut Merţane tată & ghiuluri, mai ceva ca în filmele cu petrolişti din Kuweit! Iată, mi-am zis, o altă parte de oameni cu bani, din lumea aceea care n-are bani. Sau cei care-şi ridică vile şi case de vacanţă, la marginea oraşelor : cum circul mult, nu obosesc să mă minunez cît de rapid cresc în întindere marile (chiar şi micile) localităţi! Ceea ce înseamnă că mai adăugăm alte mii de oameni prosperi, la diletanta noastră socoteală. Plus pe cei care construiesc aceste viloaie, nu?!
Sau cum de marile magazine (Metro, Billa, Selgros, Dedeman etc.), sîmbăta şi duminica mai ales, sunt arhipline? Căci ele nu-s muzee, să vină lumea numai pentru a o admira pe Gio conda! Ăia-s cumpărători, nu excursionişti. Dacă-i băgăm în calcul şi pe fericiţii cîştigători la loto-porno, ori pe zecile de victorioşi ai concursurilor organizate de televiziuni, ziare sau firme de detergenţi, mai găsim niscai băftoşi care nu-şi pun problema scumpirii coşului zilnic. Plus cei plecaţi pe meleaguri însorite, la cules de căpşuni, ridicat clădiri, tranşat animale, cîntat în metrou, furat din magazine, îngrijit bătrîni & copii etc.
Şi-uite aşa, pîş-pîş, ajunserăm să contabilizăm cîteva milioane de români care nu mor de deloc de foame şi nici nu par că ar avea intenţia s-o facă…
Că sunt şi din ăilalţii, chiar săraci lipiţi, de acord. Au fost dintotdeauna. Societatea, des tinul, Pronia Cerească nu pot avea grijă de toţi. Ceea ce vreau eu să înţelegeţi, răbdurii lectori & lectoriţe, este că poate ar trebui, atunci cînd ne grăbim să enunţăm ceea ce am scris în titlul foiletonului, să o fac cu o minoră corecţia : o parte din lume n-are bani! Vă doresc să nu faceţi parte din ea…