Fiindcă pînă-n 1989 nu eram lăsat să scriu și eu ceva în celebrele volume dedicate cîrmaciului, am compensat cu ceea ce am făcut după 1990.
Astfel, datorită lui Cornel Udrea, omagiez pentru a treia oară purtătorul unei cifre rotunde. Purtătorul este chiar Cornel Udrea, umorist de valoare, a cărui profuziune nu are egal printre contemporani.
Se spune că cei care rîd nu trăiesc mult – și nici nu le-o dorește nimeni. Vechiul meu prieten napocan infirmă prejudecata: iată că a prins în buchetul existenței al 65-lea ghiocel și, după cum se pare, va mai adăuga destui, spre satisfacția apropiaților și disperarea dușmanilor (umorist fără dușmani, după cum știți, nu există). Mergînd în trena lui, cu trenul meu (căci adevărata-mi vocație rămîne naveta), îmi propun să apuc și eu frumoasele vîrste pe care Cornel le-a prins, cu folos.
Regret doar că numele-i nu predispune la rime celebre, să-nchei majestuos: dacă l-aș fi omagiat pe Gagniuc, spre exemplu, aș fi trîntit acum un original „Ce-ți doresc eu ție/dragă Ananie”…
Așa, închei dezarmant de banal: LA MULȚI ANI! (adică, să ne …deranjezi cu omagierea și peste 5, 10, 15, 20, 25, 30 de ani, dragă Cornele!).
Bogdan ULMU
Iași, februarie 2012