OPT CĂPĂŢÎNI ÎNTR-UN SAC (Tom Schulman,’97) este o comedie neagră agreabilă, cu un Joe Pesci foarte bun şi încă trei actori meritorii.
E şi generoasă schimbarea unei sacoşe cu lucruri de vacanţă, cu alta, în care se află…brrr!, exact ceea ce se spune-n titlu. E lesne de imaginat ce reacţie au toţi cei care vin, spre ghinionul lor, în contact cu scabroasele capete!(înnebunesc,leşină,o iau spre alcoolism etc.).
Merită revăzut , dar nu cu mare grabă…
ÎMPUŞCĂTURI PE BROADWAY ( Woody Allen,’94)rămîne o peliculă minunată! În primul rînd, prin insolitul storyului – o „gorilă”,asistînd la repetiţiile iubitei şefului ei,se dedulceşte la dramaturgie,dă idei scenaristului, apoi devine …coautoare a piesei – ducînd la enormul ei succes! Mai mult, din spirit estetic, killerul o împuşcă pe execrabila interpretă, deoarece strica rolul (al cărui coautor devenise).Excelentă situaţie!
Plus acea cuceritoare atmosferă de teatru-în-film, parfumul repetiţiilor pe scenă, lumea pestriţă a actorilor – intersectată, cu cea spectaculoasă a gangsterilor , ergo – o plăcere! Datorată nu numai mereu năstruşnicului Allen,ci şi unor buni actori : John Cusack, Diane Wiest, Chazz Palminteri, Jennifer Tilly.
ETAJUL AL PATRULEA( 1999 ) e o peliculă stupidă, chiar dacă a acceptat să joace-n ea Juliette Davis.Un scenarist bolnav şi un regizor prost comit o dejecţie filmică de zile mari!…Ptiu!
În schimb, savuros mi se pare RĂZBOI ÎN FAMILIE( H.Deutch,’88)! O comedie la care rîzi în hohote, cam o treime din film. Replici explozive, situaţii comice demenţiale, figurile irezistibile ale lui John Candy, fac din rar pomenita peliculă o adevărată sărbătoare a umorului!
Concursul de mîncat cotletul de 2,7 kg. ; schiul nautic ; sperietura celor două gemene ; intrarea ursului în cabană ; fotografierea cu cel mai bătrîn om din stat (care,de fapt, murise!) ş.a.m.d., rămîn antologice!
Şi un detaliu inexplicabil : celebra Annette Bening aici…nu se vede!( deşi e mai tot timpul în cadru).Hm…
HACKERUL (Joe Chapelle,’98) e un avertisment teribil de neplăcut : calculatorul riscă să devină, în mîna unui specialist malonest , o armă incredibil de periculoasă!Filmul, din păcate, nu e chiar o ficţine : un fior te străbate vizionînd această producţie, oricît de mult ai vrea să te amăgeşti că e vorba de artă, nu de realitate!…
GIA( M.Cristofer,’98)e un film cu Angelina Jolie. Actriţa e atît de atrăgătoare aici, are atîta sex-appeal, emană o atît de pregnantă lascivitate, încît te uiţi prosteşte la ea şi nu mai contează că e vorba despre o fată care vrea să devină manechin, devine, are o relaţie cu o altă fată şi ,trecînd pe droguri,se infectează cu HIV de la un ac nesterilizat…
Nudurile Angelinei şi formele-i agresive de sub voaluri, justifică ,pînă la urmă, privirea acestui film de duzină…
Naiv acest ACASĂ LA COANA MARE (T.Gosnell,2000)! Dar amuzant, prin rolul excelent realizat de Martin Lawrence! Dedublarea sa, multe încurcături ce decurg de-aici, complicarea poliţistă a subiectului, tipologia feminină tip GAIŢELE (of SUA!),în fine, qui-pro-quouri clasice în haine noi, merită adăstarea în faţa ecranului – mare sau mic.
PERSONA NON GRATA ( Rod Lurie,’99) este o peliculă palpitantă de-a dreptul! O imagine dură, deloc amabilă, a culiselor politicii – în America, dar nu numai. Cîte „murdării „ trebuie să comiţi ca să ajungi în vîrful Puterii! Şi cîte abjecţii eşti forţat să profesezi pentru a-ţi anihila concurenţii!
Tulburător film, care oferă o ( palidă?) consolare celor ce n-au simţit chemarea imundei curse politice.
A,să nu uit : Jeff Bridges face aici poate cel mai mare rol al carierei sale! E genial! Neapărat, de revăzut.