A douăsprezecea noapte(Trevor Nunn,’96)este o ecranizare încîntătoare.Respectă spiritul shakespearean, dar şi sensibilitatea cinefilului de azi.Este şi ironie şi poezie,şi erotism şi buf,şi oleacă de tristeţe,dar şi livresc – bref,cam tot ce trebuie.
Plus o distribuţie impecabil alcătuită, în care fiecare cunoscut personaj din piesă are o faţă nouă,dar de-acolo.Pînă şi pentru gemeni au fost găsiţi doi tineri încîntători şi,evident,par… gemeni!
De departe genial e, aici, Ben Kingsley care interpretează un Feste de zile mari!Cu o privire mereu ironic-suspicioasă,tăcînd inteligent şi rostind totul cu tîlc,şi încheind filmul cu celebrul cîntec al bufonului(pe care-l interpretează şi Pasărea Colibri),scrîşnit-complice,cu privirea în camera de filmat.
Marele Will ar fi fost,desigur, fericit să poată vedea recenta sa transpunere pe peliculă…
¤
Plăcinta americană(Chris & Paul Weitz,’99)în fond,are aceeaşi temă ca şi frumoasa piesă a lui Wedekind Deşteptarea primăverii.
Fără profunzimea piesei,fireşte;dar, spre final, nu lipsit de poezie.Filmul scade pe alocuri,deoarece şi subiectul nu-i uşor de controlat;actorii nu-s deosebiţi,exceptîndu-l pe tatăl băiatului cu…plăcinta – remarcabil construit ca personaj şi încheind frumos filmul.
Nu neapărat de revăzut…
¤
În pielea lui John Malkovich(Spike Jonze,’99) este o încercare insolită de-a grefa un story fantastic,pe o biografie contemporană celebră.
Bănuiesc că marele actor a ezitat,măcar o secundă, înainte de-aaccepta o poveste atît de crazy :oamenii pătrund printr-un tunel,pentru 15 minute,în …interiorul său!Mda…
Sigur că devine interesant,de la un punct,filmul ; apoi,previzibil ; spre final, ai impresia că şi realizatorii lui nu ştiu cum s-o scoată la capăt…
Foarte buni ,nu în primul rînd actorul din titlu,ci John Cusack şi Cameron Diaz( a ici,de nerecunoscut!).
Frumoase momentele de păpuşerie.
¤
Sade (Benoit Jackuot,2000)e o filă de biografie, cvasi/romanţată : finişul scandalosului marchiz.Împărţit între a seduce o tînără…prin terţ şi a-şi păstra nostagiile,prin Sensible ; a-şi pune-n scenă piesele şi a supravieţui în azilul de la Picpus ;făcîndu-se că nu aude zgomotul ghilotinei care are de lucru teribil,eroul trece prin istorie intrigînd şi prin viaţă,ratînd.
Meritul peliculei e că nu insistă asupra detaliilor sordide,nu mizează pe conotaţiile patologice ale poveştii,ci încearcă un fel de înţelegere tandră a zurbagiului personaj.
Excelenţi, în film, Daniel Auteuil(Sade)şi mai puţin cunoscuta Marianne Deni court(Sensible) – actriţă care are unul dintre cele mai cuceritoare zîmbete din filmul mondial.
De revăzut.
¤
Plaja(D.Boyle,2000)rămîne o producţie care te zgîlţîie puţin din comodităţi & idealis me.Nicăieri nu e linişte ; orice clipă de frumuseţe are preţul ei ; Edenul e o ficţiune.Nu poţi fugi de(din)lume : dai peste o altă lume,mai periculoasă.Cutremurător mesaj !
Excelent jocul lui Leonardo DiCaprio,care trece prin atîtea stări greu de jucat, încît dovedeşte,poate pentru prima oară,că a devenit un mare actor !
¤
Blaze(Ron Shelton,’89)e o poveste frumoasă,cu un guvernator îndrăgostit de o stripteuză ; ea însă e o persoană onestă şi decentă, dar gura lumii nu ţine cont decît de apa renţe.
Urmează ca acest insolit cuplu să răzbească,ceea ce nu e uşor, mai ales că apar probleme cu negrii,politicianul nu mai e tînăr şi-i cedează nervii…
Roluri generoase pentru Paul Newman şi Lolita Davidovich.
¤
Bowfinger(Frank Oz,’99)are o idee ingenioasă : poţi face un film ,cu o vedetă în rolul principal, dacă nu ştii să faci film şi n-ai nici bani ?
Pelicula demonstrează că poţi.Optimistul- jucat de Steve Martin,îl filmează pe celebrul actor -interpretat de Eddie Murphy, fără ca acesta să ştie!Apoi, prin montaj,ajutat de mica sa trupă de actori & tehnicieni de doi bani, realizează un film care,culmea!,are succes,la proiecţie!
Sunt unele secvenţe hazoase şi cîteva malentenduuri ingenioase,plus actori cu nume(R.Downey jr.,Terence Stamp)în roluri secundare.
Agreabilă poveste!Cu autoironie depănată.Merge !…