La Londra, în centru, lîngă celebrul Ochi, intru să mănînc un sandwich și să mă odihnesc, după „o goană nebună” (cum ar fi zis Caragiale).
O să fac o confesiune incredibilă: în acel Subway , supraa-glomerat, am mîncat scump & prost; la El Barin, în Iași, sandwichul e la juma de preț și cam de zece ori mai bun!…
*
„Shaorma românească, acum și la Miami!” – citesc într-un ziar central. Nașpa!
Pe cînd hamburgerul rusesc, la Pekin?!…
*
Citesc, într-o altă publicație, că la mari restaurante din Capitală se fac deserturi de …500 gr. porția, la prețuri exorbitante. Cofetarul declară, mîndru, că nimeni nu le poate termina.
Dovadă de mitocănie! Orice preparat trebuie servit în gramaj rezonabil; mai ales cînd nu e deloc ieftin!…
*
Am primit de la o doamnă, din Franța, trei sortimente de pateu (foie-gras). Am tăbărît, curios, pe ele: nu am reușit să le termin nici pînă azi, după patru luni! De ce?
Mi se par prea grase și uscate. Culmea, doamna e profesionistă: mi-a declarat, la o premieră de-a mea, la Tulcea, că din asta trăiește. Dar cînd mi-a spus rețeta…am înțeles: la o cantitate de 25 kg, 8 kg sunt slănină! Hm!
*
În Slatina există un albanez care face bragă. Localul se numește La atletul albanez.Familia lui are această ocupație de 100 de ani.
Ca mare amator de bragă, nu pot să nu regret că n-avem și noi, în Moldova, albanezi!…
*
De multă vreme, observ confuzia fudulii=momițe. Fals!
Momițele-s glande de la piept, nu …mai de jos!
A propos, de curînd, la restaurantul lui Fazakas din Mureș, am redescoperit în meniu fudulii de vițel. O minune!…de ce-or fi atît de rare?