Din marele regizor francez Jean Luc-Godard: „Televiziunea creează uitare, cinematograful creează memorie”.
Ca și teatrul, zic eu…
*
Aflu că la festivalul Ibsen din Norvegia, s-a propus o Hedda Gabler…lesbiană! Ştiu că marele Bergman propusese o eroină…gravidă. Nu m-ar mira ca Hedda (eroina mea preferată, din Ibsen) să ajungă, în viitoare montări, alpinistă, arghirofilă, ori trăitoare-n căruciorul pentru hemiplegici.
Răceala ei poate fi motivată prin n-şpe diagnostice medicale ; important e să nu ne străduim să lămurim misterul eroinei! C-aşa, cu un Hamlet nebun, o Gertrude nimfomană şi un Lear senil, chiar marele Will devine scriitorul azilelor de bătrîni & nevrotici!…(idee pe care a dezvoltat-o și la noi, psihiatrul Al. Olaru).
¤
Apropos de regele lui Shakespeare : la festivalul de neo-avangardă de la Iaşi, talentatul poet Horia Zilieru mă surprinde printr-o afirmaţie năucitoare : „Vreau să joc un fragment din Regele Lear, în regia lui Bogdan Ulmu ”.
Ideea nu-i rea : merită reflectat…
¤
Particip la festivalul teatrelor de păpuşi şi marionete de la Galaţi. Organizare exemplară. Montări interesante. Atmosferă plăcută…
Şi totuşi, manifestarea, după seara decernării premiilor, îmi lasă un gust amar : fiindcă laurii nu-i obţin, azi, păpuşarii virtuozi, ci… efectele de scenă (laser, fum, oglinzi, stroboscop , maşină de baloane etc.). Scenografia surclasează, nu o dată, regia şi textul. Banii obţinuţi de montări, lămuresc şi clasamentul.
Nu e foarte rău, bre, dar nici nu-i bine!…
Nu că-s cîrcotaș, dar întreb : dacă se pierde lada de recuzită şi orga de lumini a unor montări, ce se mai alege de ele? Se suspendă, evident!
Mda…
¤
Am vorbit, nu o dată, despre jurnalul popularului actor Dumitru Furdui, apărut la Paris, nu de mult.
Ei bine, Sebi Ştefănescu îmi spune că fiul histrionului, a interzis lansarea cărţii, la Bucureşti, cu numai cîteva minute înainte de planificatul eveniment. Motivul? „ Cineva a introdus în carte pasaje care nu pot aparţine tatălui meu!”
Citind cu atenție cartea, și mie teamă mi-e că un terț s-a interpus între autor și editor. Dar, dovezi nu sunt…
¤
Am scris, pînă acum, șapte scenarii după textele lui Ion Creangă. S-au montat, toate, unele – incredibil! –de opt ori (majoritatea, în regia autorului; cîteva chiar pe scenele unor Naționale!). Voi reuși, pînă mor, să realizez o integrală Creangă pentru scenă?
Și ce duh al ironiei mă face pe mine, bucureştean get-beget, de lîngă Arcul de Triumf, să scriu şapte scenarii după …moldoveanul get-beget Ion Creangă ?! Şi să montez şase variante ale Chiriţei lui Bazil Alecsandri?!
Nu cercetez aceste legi.
Că aşa, ar mai trebui să mă-ntreb şi de ce TOATE cele patru neveste ale mele, au fost, precum scenariile, tot …moldovence!!!!
¤
Pregătesc acum un curs doctoral, pentru post-studenţii ieşeni : coincidenţă? E despre Ion Sava, alt moldovean de geniu…(sunt autorul premierei absolute a scenariului său Vreau să număr stelele!, la Iași; l-am mai montat la Timișoara și Bacău).
Culmea, nu toți știu că Ion Sava a fost și singurul profesor de regie al marelui Liviu Ciulei (care a asistat la numai opt lecții).