Haz de necaz
E bine să poţi face bine!
Eu bănuiam, pînă mai ieri, că nu-s un personaj de utilitate obştească. Aveam credinţa că par un tip şters & sfios, retras în viaţa-i neinteresantă , lipsit de atracţie pentru pragmaticii & VIP-urile care roiesc în juru-mi, fără să-mi acorde atenţie.
Din fericire pentru mine, nu e chiar aşa!
Iată, spre exemplu, în săptămîna care se încheie, am făcut cîte o faptă bună,zilnic! Concret :
-luni am oferit doamnei Maria din Voineasa , numărul de telefon al amicului meu Gagniuc( că-l pierduse) ; ori Gagniuc, ex-comandor de marină, actualmente pensionar, are atîta umor & timp liber, încît e foarte solicitat la şezători umoristice oficiale, ori nu,cumetrii,botezuri,divorţuri cu dar ,unde descreţeşte frunţile gazdelor şi compune ode mai-marilor urbei (deci, Gagniuc e un Aurel Moldoveanu al scrisului);
-marţi : am oferit acelaşi telefon domnului Cavadia, director de ziar, fiu al comunei Voineasa,care şi el dorea să afle unde poate fi găsit popularul mucalit ; bucuros că pot fi util semenilor, am dictat numărul de mobil, apoi cel de fix, cu maximă responsabilitate ; e drept, am avut poate, o secundă de regret( fiind mai ursuz din fire, nu sunt solicitat la evenimentele de la Voineasa, deoarece, pesemne, inşi lipsiţi de spirit au ei destui pe – acolo!);
– miercuri :m-a sunat Mircea Zăvoianu de la Radio Bucureşti, să mă-ntrebe…exact!,ce număr de telefon are hazosul Gagniuc, fiindcă ei pregătesc o emisiune comică estivală pe litoral şi fără Gagniuc – virtuozul mucalitlîcurilor dobrogene, nu se poate! (iarăşi recunosc cu ruşine că am simţit o mică invidie pe solicitatul creator,dar mi-a trecut);
-joi :m-a sunat Rodica Dominte de la Suceava ; ştiţi deja de ce – să-mi ceară numărul de telefon la care poate fi găsit chisnovatul, deoarece el e de lîngă Vatra-Dornei şi cei de-acolo vor să-l facă cetăţean de onoare al comunei natale;am răspuns solicitării, nu fără o vagă umbră de tristeţe (eu, fiind bucureştean,nu voi fi făcut niciodată cetăţean de onoare al Capitalei,deoarece aici, bătaia pe locuri e exagerat de mare!… );
-vineri :m-a sunat doamna Mirela din Bucureşti să-mi ceară adresa de la Constanţa a domnului Gagniuc, deoarece dînsa-şi duce vara copilul la mare ; iar la ultima întîlnire a lor, amiralul umorului dobrogean i-a promis distinsei naive că, dacă-i va ceda, îi asigură o vacanţă ca-n vis, pe malul mării; femeia vrea acum ca şi erotomanul din Tataia să-şi respecte promisiunea !…( cu umilinţă vă mărturisesc : am suferit că pe mine nu mă mai caută,de aproape două decenii, nefericite care mi-au cedat cîndva!);
-sîmbătă : m-a sunat…chiar Gagniuc! într-un limbaj nereproductibil mi-a comunicat, pesemne rînjind dement & sardonic, că degeaba mai dau numărul lui la toate paceaurele şi la toţi ramoliţii,că şi-a schimbat mobilul,şi-a desfiinţat fixul, iar de-acum încolo, prietenia noastră ţine de domeniul trecutului! „Adio, vită încălţată!”- a mai apucat să-mi şoptească tandru-n receptor şugubăţul, înainte ca eu să leşin.
Azi e duminică ; presimt că ziua-mi va trece fără rost…
Ba nu…un telefon…Cerasela de la Ziarul de Iaşi mă-ntreabă ce număr are Mircea Radu Iacoban. Renasc,fraţilor! Plutesc! …I-l ofer. Apoi adorm fericit, ca un prunc care are conştiinţa utilităţii sale civice…