Haz de necaz
Duşmani & prieteni
Nu aş fi scris pe această temă neplăcută, dacă …n-aş călători exagerat de des cu microbuzele, pe diferite trasee naţionale. Am mai spus-o : e o plăcere să asculţi melodii care-s aceeaşi, pe texte care-s acelaşi!(„Am prieteni, am şi bani/ eu bag boala în duşmani!” etc.).
Paganini cînta la o scripcă din care un şugubăţ furase trei corzi : păi a fost şansa lui! A rămas în istorie! (că, merci, la o vioară cu ,să zicem, do,mi,sol,fa ştie orice ageamiu să zdrăngănească!).
La fel, melodii care nu seamănă una, cu cealaltă, poate orice meseriaş să compună. Conservatorul ( mai ales, azi ) ştie orice ciumete să absolve.
Texte care folosesc mai mult de 30 de cuvinte,e simplu să înşiri pe foaia imaculată. Să te văd cum faci ARTĂ,tată (ca să nu zic teteo!), fără cultură!
Dar să revin la chestiunea spinoasă a prietenilor : cineva m-a întrebat,recent, făcîndu-mă să mă simt stingherit,cîţi am. Nu ştiu. Poate trei. Poate cinci. Poate opt. Nu mai mulţi. Neavînd glorie, bani, funcţii de decizie, ori o casă deschisă, nu am mulţi.
Ştiu, o să-mi reamintiţi butada cu „amic mi-e oricine, prieten numai cine e-n stare!” . Sau aia cu „prietenia e a celor ce ştiu să rîdă”. Sau „numai mediocrii au prieteni”. Etc. Uneori, sufăr : n-am fraţi,surori,părinţi,dacă nici prieteni…
Aşa e viaţa. Am deci, între trei şi opt prieteni( stau mai bine la amici – aici am numărat fo’ cincizeci!).
Da’ cum stau la capitolul duşmani? Aparent, mai bine! Dacă mi-au mai rămas fo trei!…(sau,cel puţin,aşa cred eu, în naivitatea-mi longevivă). Păcat! Ce duşmani de ispravă am posedat! Un comandant de detaşament militar, campion absolut în paraşutism( la proba aterizare punct fix)! Un secretar de partid şi un şef al Securităţii ! O mare artistă,rector al IATC ! Un inspector general din Ministerul Învăţămîntului! O politrucă din Ministerul Culturii! Vreo trei directoare de teatru! Un mare regizor! Doi KGBişti! Vreo trei critici de valoare! Doi profesori universitari care nu puteau obţine titlul de profesor universitar! O-ho!…
Un mare gînditor japonez a fost găsit plîngînd : întrebat ce s-a întîmplat, a răspuns, tulburător :” Cum să nu fiu trist?! A murit cel mai bun duşman al meu!” Din păcate, şi eu sunt într-o situaţie asemănătoare : mi-au rămas duşmani puţini, şi de calitate inferioară!
Dar să nu uităm că asta se petrece după 45 de ani ; Marlon Brando, intervievat acum trei-patru ani de o ziaristă impertinentă, a răspuns la întrebarea „cum vă simţiţi acum, cu burta asta imensă?”, foarte înţelept :”Minunat! La vîrsta mea (avea peste 65!), cu fizicul meu (avea peste 130 de kilograme!), am mai mult succes şi mai mulţi bani decît la 30 de ani, cînd cîntăream doar 75 de kile!”…
Just. Viaţa are grijă să ne compenseze : nu există insuccese, nu există bătrîneţe. Doamna Lucia Sturdza Bulandra era, la 85 de ani, directoarea celui mai mare teatru bucureştean. La fel, nu există duşmani pe viaţă! Ori dispar, ori se convertesc în prieteni. Andrei Băleanu, spre exemplu, fostul secretar literar al Teatrului de Comedie,pe vremea cînd era ziarist la Scînteia îl critica pe Eugen Ionescu ; peste un an,la înfiinţarea Teatrului de Comedie,ce credeţi că a propus în repertoriu( susţinut de Beligan, care vroia un turneu la Paris)? Exact, RINOCERII!
Q.e.d.