Despre merite şi lauri

Ilustrație pentru „Despre merite şi lauri”, text de Bogdan Ulmu: cortină de catifea roșie pe o scenă luminată de un reflector

Cu doar cîteva zile înainte de Gala UNITER,un grup de conducători(printe care preşe- dintele ţării, ministrul culturii,cel al învăţămîntului ş.a.)au decis să omagieze şi ei „bogăţia spirituală a acestei naţii”.Păi Gala UNITER nu-şi propusese acelaşi lucru?Păi premiile uniu -nilor de creaţie nu fac,anual,acelaşi lucru?Păi Ion Antonescu,tătuca pensionarilor, nu arun -că, de două ori pe an,cu premii, excursii & bani?De unde această bruscă nevoie de-a mai recompensa încă o dată,celeaşi mari talente ale neamului?

Răspunsul este simplu : un actor cu nume,Radu Beligan,văzînd că nu a fost inclus la nominalizaţii premiilor UNITER,a făcut tărăboi, ameninţînd şi lamentîndu-se că nu mai e dreptate pe lume!Imediat,cei cu cîrma-n mînă se-adunară şi reparară măgăria :Beligan fu recompensat cu fix 150.000.000 lei(bani de la Guvern).Mai fură premiaţi,iar,Colea Rău tu,Tamara Buciuceanu,ba chiar şi Grigore Gonţa pentru…cel mai bun spectacol!( Take , Ianke şi Cadîr).Asta ar explica,poate,şi faptul că Marcel Iureş a refuzat premiul oferit în acelaşi context.După doar patru zile, la serata condusă de Caramitru,am constatat că a fost premiat Ion Lucian(el chiar scuzîndu-se că doi ani la rînd ia premiul UNITER)!

Ce-ar fi de reţinut, din ceastă festivistă aruncare cu lauri,într-o parte din populaţie : re compense primesc,cam des, cei care ori fac o treabă mediocră, ori n-o fac deloc(sigur că sunt premiaţi şi artişti care au redemonstrat, în ultimul an, şi talent,şi „formă”scenică şi o bogată activitate;sigur că sunt premiaţi şi debutanţi valoroşi,ori creatori autentici, aflaţi la începu turile meseriei : dar nu despre ei vorbim acum).Discutăm lipsa de criterii!Ne jucăm de-a „îm păratul e gol!”,spre- a calma spirite şi- a măgulii orgolii octogenare.

Căci ,dincolo de stima reală pe care a trezit-o,în decenii, un mare om de teatru ca Beli gan,dincolo de harul său de profesor,eseist,trducător,dincolo de talentul,inteligenţa, pro funzimea cu care a creat anumite roluri(Berenger,Tuzenbah,Şmil ş.a.),trebuie spus că în spec tacolul Naţionalului – catalogat de Cristoiu, pe bună dreptate,”de cămin cultural”! – marele nostru actor nu străluceşte.Mai mult, nici nu spune bine textul, improvizînd avalanşant, spre derutarea partenerilor.Atunci,pentru ce să ia premiul UNITER,ori premiul Guvernu lui?Pentru ce a făcut cîndva?Pentru asta a primit titlul de artist al poporului, a luat recent premiul de 85 de milioane al generosului Antonescu, a fost dus prin mînăstiri & crame de acelaşi Mecena ot Marshall…Beligan a fost pus mereu în capul mesei – şi pe vremea teatrelor particulare şi după 47,chiar şi după decembrie 89!(deşi a fost dat jos de la cîrma Naţio na lului).Are şi o agenţie de impresariat şi una de plasat piese străine, joacă des Take,Ianke prin provincie(spectacol pentru care ia cam trei salarii pe seară!)…şi-atunci, de unde ideea că ar fi persecutat?Un om la 85 de ani atît de activ,care pe lîngă pensie, mai cîştigă patru-cinci salarii pe lună şi este respectat în continuare(ca şi Ion Lucian!),cred că îşi rîde-n barbă, adesea,de promptitudinea cu care varii foruri sar să-i schimbe scutecele, la primul gîngurit de inconfort aparent.

Realmente nedreptăţiţi sunt ceilalţi, creatorii tineri care muncesc din greu,prin cele lalte tetre ale ţării,departe de laurii Guvernului,ai UNITERului şi-ai criticii,pentru doar două milioane pe lună.Punctum.

Text din arhiva Bogdan Ulmu, publicat așa cum l-a scris, cu ortografia lui („î” din „i”).

Textul anterior
Textul următor