De-ale televiziunii


O să-ncep cu un eveniment important, urmărit în toată lumea:  EUROVISION.

România s-a prezentat bine, chiar foarte bine: Paula și Ovi fac un duet remarcabil, muzica  – bună, costumele – decente, efectele de ecleraj –cu gust…pianul circular – bine folosit…Dar a fost preferată…femeia cu barbă! Apariție monstruoasă, grețoasă, care a strîns un număr impardonabil de puncte! (să nu uităm că și-n alte ediții au ieșitără scandaluri, de la chestiuni de identificare sexuală a guriștilor).

Apoi, agasante erau și filmările transexualului în culise, după ce primea punctaj maxim: suferea și plîngea de parcă aflase că are gemeni! Morala? La Eurovision trebuie trimiși soliști anormali, care n-au auzit de decență. Cum, se pare, nici cei care-au votat…

Vreau să reamintesc țările care ne-au dat puncte, în ordinea votului: Azerbaijan – 6 puncte; Malta – 8; Macedonia – 4; Belarus – 1; Israel – 8; Portugalia -1; Norvegia – 4; Moldova – 12; Irlanda – 2; Austria și Spania, cîte 8; Belgia și Italia, cîte 5 puncte. Mulțumirile noastre (mai ales fraților de peste Prut)!

                                                           *

O reclamă stupidă ne îmbie: „Încearcă gustul românesc de la Mc Donald`s!”. Prefer gustul american de la Bolta Rece

                                                           *

A propos de bizarerii etnice: la Gala UNITER, premiul pentru cel mai bun regizor și pentru cel mai bun spectacol au fost disputate de teatrele maghiare. Sigur că sunt bune, sigur că merită premiate, dar UNITER este o Uniune românească. Deci, măcar una – două dintre nominalizări trebuiau să fie conform siglei, nu?

Nu sunt naționalist, zău!, ci doar logician.

Pe de altă parte, ce să mai zic?! Rebengiuc sau soția lui iau, aproape an de an, unul dintre premii. Apoi, în timp ce 90% dintre regizorii și actorii valoroși nici nu vor vedea vreodată o nominalizare, criticii sau realizatorii radio/tv au deja cîte două-trei distincții în CV, fiindcă sunt puțini. Iar premiul Mecena merge, de doisprezece ani, la aceeași doamnă (ce-i drept, agreabilă)! Nu cred că-i etic, zău!

În fine, președintele nostru, Ion Caramitru, devine agasant cu acel „scurt, stimabile!” pe care-l adresează tuturor celor care urcă pe scenă. Unii abia apucă să zică „mulțumesc!” și sunt îmbrînciți în sală, tot ca-n Caragiale…

                                                           *

Că tot vorovirăm de ciudățenii: la Românii au talent a intrat în semifinală un sîrb. Parcă nu sună bine…(știu, subiectul e delicat, dar de ce să nu vedem că, uneori, Împăratul e gol ?).

Că, în plus, și votul publicului este ciudat, asta-i deja o axiomă…

                                                           *

Să trecem la lucruri mai puțin mîhnitoare. Iote, văzui o știre tv cu o comună din Mehedinți, Gîrla mare, care deține un record cvasi/caraghios: fiecare gospodărie a fost prădată cel puțin o dată.

Ori sătenii sunt prosperi, și nu contează că se fură de la ei, ori sunt milostivi (le e milă de hoți!), ori nu există post de poliție. Sau infractorii sunt geniali.

După cum vedeți, supoziții există. Dar mă-ntreb, nu devine plicticos deja, cînd ești „călcat” a treia oară?!…

                                                           *

Tot la Știri, într-o seară, un pasionat de vehicule pe două roți, vorbea de „motociclism responsabil”.

E bine să afli că mai există ceva responsabil, în țara asta. Fie și doar motociclismul…

                                                           *

Urmăriți, pe TVR2, Gala umorului: personal, pe unele le revăd. Și rămîn la convingerea că umorul tv era mai de calitate, pe vremea cenzurii.

Oare de ce?

                                                           *

Banciu este, fără îndoială, un băiat deștept. E citit, informat, știe limbi străine….