Să revenim la reclame.
Ce ziceți de concluzia din publicitatea aia deja veche, cu lactate: „prea bun, prea ca la țară!”? Io zic că nu-ntotdeauna ce-i la țară este ideal. Deși Natașa Raab rămîne o actriță (și) de reclame, excelentă.
Dar și Magda Catone era cîndva bună, azi fiind agasantă cînd laudă detergenții ei miraculoși, în care nu mai are nimeni încredere. Ce-i mult, nu-i bun. De ce oare profesioniștii din publicitatea tv nu-nțeleg asta? Sau poate nu-s profesioniști, ci doar indivizi care vor bani.
Mai apărură, recent, tot în arealul lăudării unor produse care n-au nevoie de reclamă, doi termeni dubioși, care țin ori de oligofrenie, ori de bășcălie. Primul e la semințele pestrițe fără sare, care, ni se spune, doct, creează NUPLECABILITATE. Conceptul fiind confuz, mă mulțumesc cu dorința rapidă a …plecabilității din fața micului ecran…
Al doilea e legat de telefoane mobile și rețele avantajoase: cică dacă nu cumperi nu știu ce cartelă, poți rămîne, vai!, NESEMESEUITĂ! Iaca poznă! De-aici pîn la celibat definitiv, nu mai e decît un pas…Deci, fătucele moșului, acceptați să fiți semesuite, oricît de imoral ar părea procedeul…
*
Becali e un fericit: și-n libertate, și la gherlă, e tot în centrul atenției. Recent, toate tembeliziunile arătatără că veniră tocmai de la Muntele Athos monahi, spre spovedirea lui Jiji.
Noroc cu deținuții, că ne mai sfințim și noi…Dar, deși avem mulți, sfințirea națională e cam pirpirie…
*
Că tot vorovirăm de Biserică: domle, la Timișoara ieși o premieră teatrală cu un titlu șocant: Dumnezeu e un mare mafiot. Sigur că titlul, arăta un reportaj tv, a supărat Biserica.
Dar și Teatrul s-ar putea supăra că-n unele lăcașe de cult calitatea spectacolelor (religioase) este îndoielnică. Teatrul n-o face. A se lua aminte…
Apoi, aceeași instituție s-a scandalizat că au apărut sifoane cu eticheta Apă cu duh. De ce? Conform ilogicii bigote, propun să interzicem și expresia sărac cu duhul, ori poezia Satiră duhului meu. Ca să fie tacîmul cenzurii BOR complet.
*
Închei cu ceva bun, favorabil Iașiului: Gala teatrelor de Operă, desfășurată pe scena Teatrului nostru și televizată pe patru posturi. Un eveniment remarcabil, pentru care stafful Galei, în frunte cu Beatrice Rancea, merită mii de felicitări. După Gala UNITER, Gala Operelor ridică bine capitala Moldovei în topul virtualelor capitale culturale.
O singură nedumerire: Opera bucureșteană de ce n-a participat? Poate aflăm răspunsul, într-o bună zi…