Am în faţa manuscrisul celui mai recent volum al scriitorului-prieten Dumitru Spătaru – căruia, eu, ca bucureştean, îi spun Mitică. Deşi, recunosc, nu i se potriveşte : Dumitru nu e un Mitică. Iar acest volum (Bună Vestire) o dovedeşte cu asupra de măsură.
Fiindcă, pe lîngă curajul de a împlini 60 de ani, autorul mai are şi curajul de a scrie poezie religioasă. Cînd revistele literare (şi chiar editurile!) dau drumul atîtor versuri deşucheate, atîtor expresii mîhnitoare – pe care le credeam , pînă de curînd, nepublicabile -autorul nostru îşi vede, în tihnă, de sarcina autoasumată : a purificării gîndului cititorului, prin vers. Sfinţindu-ne cu gîndul, Dumitru Spătaru îşi respectă condeiul şi sufletul, sfinţindu-l.
Citesc acest manuscris în zilele premergătoare Paştelui ; nici că se putea o lectură mai nimerită : „Vesteşti şi Sfânta Înviere,/Cînd din Lumină se-ntrupează/Acel trimis pentru durere/Ce de pe Crucea-i ne veghează”…E bine în juru-mi, simt o pace a contrariilor, ca-n orice ajun de Paşte, şi-mi cad bine versurile „Am retrăit mireasma de gutuie/ de toamnă tristă şi amoruri vechi.[…] N-om rătăci-o calea înapoi,/cînd arde-n jur mireasma de gutuie”. Deie Domnul!…Şi, empatic, recit :”…Mă duc prin lume şi am să trec pe-acasă.[…]Şi-am să mă-ntorc şi voi mai scrie poate/ să ştiţi şi voi ce e în lumea ceea”.
Aproape fiecare pagină a volumului conţine unul sau mai multe versuri reproductibile într-o prefaţă. Dar nu vreau să răpesc lectorului plăcerea de-a le descoperi singur ; nici să propun un …compendiu al cărţii de faţă. Doresc, însă, să atrag atenţia asupra referinţelor critice adunate la finalul volumului : ele sunt pertinente şi nici nu se putea altfel, fiindcă aparţin unor nume consacrate – Aurel Leon, Ioan Holban, Liviu Antonesei, Eugen Evu, Simion Bărbulescu, Vasile Constantinescu ş.a.
„Pentru a pătimirii Cruce, iartă/ şi pentru noi, învie înc-o dată!” – spune poetul. Lectura volumului său, azi, dovedeşte că miracolul este posibil. Chiar repetabil…
Bogdan ULMU
Iaşi, 23 aprilie 2008