Cum, veţi întreba iar, aiuristic, nici cînd ieşim la iarbă verde, nu scăpăm de nenorocita asta de etichetă?! Mergem să ne defulăm, în afara civilizaţiei, cu codul etic şi comportamental după noi? Ptiu!…
Nu scuipaţi/scăpaţi. Omul trebuie să rămînă demn, chiar cînd descoperă că în loc să-mpartă patul nupţial, cu distinsa-i soţie, a ajuns în coteţul porcului, cu ne-odorizaţii rîmători. Există un instinct & stil al dandy-ului, de care nu te poţi feri…Grobienii coboară-n patru labe, rîgîind sonor, din patul Louis XV cu baldachin; lorzii ies cu distincţie din coteţ, împiedicîndu-se discret/elegant de troacă şi sărutînd mîna scroafei. Unghia leului se zăreşte şi cînd nu sunteţi la safari, ori la Zoo…
În primul rînd, nu mergeţi la grătar, sîmbăta şi duminica, odată cu toţi ghiolbanii: alegeţi marţea, ori joia, cînd iarba e, parcă, mai verde şi cîntul irepetabil al mierlelor şi măcălendrilor, nu e acoperit de grohăielile mitocanilor.
Apoi, în timpul punerii focului, abţineţi-vă să trageţi cu sete din trăscău, aşa, cam la două sticle, chiar dacă precizaţi că aţi pupat ţigancă : focul ăla nu va fi productiv pînă seara, hăt!, şi ieşirea la iarbă verde se va-ncheia în mod lamentabil, cu inaniţie, etilizare şi imprecaţii conjugale .
Apoi, ca să vă abţineţi să ţopăiţi diletant, pe ritmuri emise de de-alde Guţă şi Adi Minune, lăsaţi acasă CD-urile cu pricina şi alegeţi Bach, Şostakovici, Purcell, Britten, ori Tiberiu Olah. Vă daţi seama ce recunoscători vă vor fi mierloii, vrăbiile, ciorile şi pădurarii, cînd vor intra-n contact cu o nouă muzică? Sigur că n-o vor pricepe de la-nceput, dar în timp ce se frig fleicile şi micii, puteţi ţine un mic curs de introducere-n înţelegerea muzicii, de tip Iosif Sava. Cursul trebuie ţinut însă cu măsură şi atenţie distributivă, pentru a nu se arde cîrnaţii sau a adormi soaţa, soacra, finii şi copiii…
Fiţi politicoşi & generoşi cu pădurenii care trec întîmplător pe-acolo, înghiţind în sec şi privind aluziv la costiţe : nu-i invitaţi la masă, dar nici nu-i alungaţi cu blesteme de Arghezi. Oferindu-le, glacial, un mic şi-o gogonea, consider că v-aţi făcut datoria de bun-creştin, fără a pauperiza bugetul familial.
După ce-aţi hăpăit ca nesătulii tona de cărnuri şi aţi deşertat vedrele de varii băuturi, nu cedaţi tentaţiei de-a face o miuţă : în halul de îndestulare şi ebrietare, e preferabilă o plimbare pe malul apei – dacă în apropiere este vreo apă; ori o vizitare a castelului medieval – dacă cineva a aşezat un castel taman acolo. În cel mai rău caz, trageţi un pui de somn, în aerul relativ-curat, adormiţi de songul păsărelelor; povestirile sulfuroase ale soacrei, sforăitul nevestei şi plînsetul incontinent al copiilor nu constituie o alternativă, credeţi-mă! …
La plecare, draci grătaragii (sau, dacă nu vă place cum sună, dragi plezirologi), nu uitaţi să stingeţi bine focul – fără să apelaţi la copiii care, oricum vor pipi! – şi să strîngeţi resturile menajare într-o paporniţă generoasă. Sarsanaua o veţi arunca în containerul de lîngă bloc, spre bucuria boschetarilor şi-a cotarlelor care, of!, nu-şi permit ieşiri deşucheate la iarbă verde tocmai acum, cînd e criză mondială şi loisirul rămîne pe ultimul loc, în decalogul mioriticului…