• șarjă amicală –
Eroul fișei de față este chiar un erou! Fiindcă pe praful ăsta, cînd umorul sucombă, sabotat de nervozitatea mileniului, de recesiunea mondială, Mișu nu se lasă și scoate o revistă univocă: Integrame cu umor. Publicația conține …integrame și umor. Jumate din ea e scrisă chiar de redactorul șef, același M.F.(care apelează la pseudonime înduioșător-puerile, spre a nu fi recunoscut).
Dar omul nostru mai este erou fiindcă și practică, concomitent, stomatologia! Da, știți ce greu e să scoți măsele cu o mînă, la Brăila (unde locuiește) și să scrii cu cealaltă, la București, unde apare revista? Ca dentist a comis o faptă răsunător-creștinească: i-a scos amicului nostru comun Mircea Cavadia jumate din dinți: toți cunoscuții i-au fost recunoscători, căci prozatorul n-a mai înjurat 14 zile!
Bunul meu prieten este și un scriitor curajos: într-o șezătoare, desfășurată în localitatea cărășană Bozovici, a citit o definiție riscantă:„Elev supradotat = milițian în clasa a 4-a”.Toți au zîmbit, minus un milițian, care l-a anunțat că nu mai iese viu din încăpere. L-am protejat cu toții, apărîndu-l cu piepturile neprotejate, amintindu-ne că și Aristofan, Rabelais, Swift și Caragiale au trecut prin astfel de situații, conform șlagărului„asta-i viața de dentist/ziua trist, noaptea – pesimist!”.
Recent, Frunză a devenit cunoscut în țară prin blog și rubrica sa zilnică de umor, la care s-au abonat mulți, în frunte cu mine. În fiecare dimineață plîng, cînd îl citesc: firește, plîng de ciudă că n-am talentul lui. Aforismele-i profunde, calambururile ingenue, parafrazele culturale, epigramele impecabile, miniaturile în proză dantelată, scenetele-i necruțătoare, trimiterile deșucheat-livrești, picanteriile timide, eseurile cuviincioase etc. (căci Mișu nu scapă o singură subspecie a genului!) sunt însoțite, în general, de fotografii nostime: spre exemplu, într-una, Mișu stă pe bancă, cu limba scoasă. Are o limbă încărcată. Poza este impresionantă: de la Einstein și Ciocciolina, nici un alt geniu n-a îndrăznit să mai scoată limba, știindu-se fotografiat!
Într-alta, savuroasă, e pozat un afiș cu capcane ortografice:„Vînd caș de oii 100 mi”. Ce multe lucruri se pot ascunde, în cuvinte puține! Să dai cașul de la gură necunoscuților, pe bani puțini, iată un exemplu de romantism treimiist care nu putea scăpa vigilentului ochi frunzean!
Într-alta, dințologul se înhăitează cu bustul din metal al unui laureat al premiului Nobel: acum, mulți nu-i mai deosebesc, ba chiar Gagniuc, în admirabilele-i puseuri de trezie, i-a cerut lui Mișu să dea de băut fiindcă…a luat premiul Nobel…(cunoscut fiind faptul că prietenul meu mai luase, anterior, premiul ziarului din Brăila și al primăriei din Gătaia).
După apariția acestui portret, șansele umoristului la prestigioasa distincție vor crește, desigur.
Îi doresc lui Mihai viață lungă, găleți de dinți inutili, sute de noi numere ale Integramelor cu umor și blog longeviv, viril, penetrant. Că doar Frunză e din orașul lui Terente, unde termeni precum viril & penetrant capătă conotații înălțătoare!…