Luaţi-o ca pe opinia unui diletant într-ale politicii – deşi, în 19 ani de comentariu săptămînal, m-oi fi specializat şi io, măcar parţial! – dar nu cred deloc în campaniile electorale : bani aruncaţi pe fereastră.
Alegătorul, oricum nu ia aminte la ce i se spune de către candidat : nici n-are cum, deoarece 20 de arivişti îl bombardează cu promisiuni şi mintea lui, preocupată de supravieţuire, n-are cum să reţină, apoi să mediteze, în final să opteze. Cînd votează – deşi, după cum aşi constatat, rata votării nu depăşeşte 35%! – o face la nimereală, din amorţită intuiţie, din neplăcută inerţie, ori interesat vag de o promisiune a unui cunoscut.
Singurii care pun ştampila cu nădejde sunt membrii campaniei respective, colegii de partid sau rudele respectivului.
Părerea mea este aceeaşi de-acum 10 ani : o cheltuială mai mică, duce la acelaşi rezultat deprimant.
Sigur că eu am opinia mea şi mă duc la vot în cunoştinţă de cauză (anul ăsta, în fine, am voie să votez în Iaşi, avînd buletin!); sigur că evaluez rapid şi dezinteresat situaţia. Dar…un vot într-un noian de voturi, nu-nseamnă nimic. Din păcate!…
Am citit recent o listă de rudenii între candidaţi şi m-am crucit : Miron Mitrea cel puţin, conduce-n top, avînd soţia, finul şi cumătrul…şefi de campanie PSD. Ptiu! Politică familie!
Îl urmează Gigi Becali, Radu Mazăre, Marian Oprişan, Tăriceanu ş.a.
Dar să vedem şi ce cadouri oferă/promit candidaţii, alegătorilor : pe lîngă sobrele pixuri sau baloane, brichete şi pop-corn, peniţe , şuruburi, batiste de hîrtie, ori plasturi chinezeşti, se mai împart şi chestii aproape comice…
Spre exemplu, Radu Berceanu cică dă CD-uri cu manelişti ; alţii promit bonuri de masă ( dar, aşa cum votul nu e sigur, nici bonul nu e cert!); cel mai bizar e Mediaşul, care promite… tunsori gratuite şi Culiţă Tărîţă care a zis că va arunca (virgulă) cu porci în populaţie…
Sincer să fiu, cadourile cu pricina mi se par şi ele discutabile : dai CD cu manele, unuia care detestă genul – pierzi; dai bon de masă…cui?ce garanţie ai că ăla te-a votat?; te invită la tuns şi tu ai calviţie; promite porci, da’ tu eşti vegetarian ş.a.m.d.
Complicat şi procesul ăsta, al cumpărării electoratului…
Să trecem la alt subiect : sprijinirea produselor româneşti, rugăminte a Preşedintelui Băsescu. Justă!
Cînd eram în Colonia, nemţii, spre exemplu, nu fumau decît HB. Şi nu beau decît korn (fie vorba între noi, nu grozave!). Dar erau ale lor.
Nu sunt naţionalist, dar cred că, acolo unde ai de ales, e preferabil să cumperi ceva fabricat în ţara ta.
Şi fiindcă se tot vorbeşte de recesiune : în primul rînd, cred că e vorba aici şi de manipulare, ca să se justifice scumpirea unor servicii & produse. Apoi, vă dau o veste bună : industria funerară nu e afectată. Tot e bine!…
Noi glumim, dar să ştiţi că ceva-ceva tot e îngrijorător, din moment ce însuşi Gigi Becali s-a rugat. S-a rugat de conducerea Bisericii Ortodoxe să îi dea-napoi cele două milioane de dolari donate pentru construirea Catedralei Mîntuirii Neamului.
Adevărat gest creştinesc, teteo! Donezi Bisericii, apoi ceri înapoi donaţia!…
Ghinionul lui : nici acolo, în fruntea Bisericii, nu-s oameni impresionabili!…
Şi-apoi ce, milostivenia e pentru milionari?!…
Dar cum interpretaţi ştirea asta : „A murit cel mai bătrîn urs polar”?!…De unde ştim că era ăl mai în vîrstă? Şi-ncă e dintr-un ziar central!
Închei cu gluma proastă făcută de un ministru de externe ; din fericire, de data asta, al Poloniei. Cică Obama ar fi legat de Polonia, deoarece bunicul lui …a îngurgitat un misionar din Varşovia…Ptiu!
Halal ministru de externe! Cioroianu 2 !
Vă las, rugîndu-vă să faceţi numai glume bune…Pa!
Bogdan ULMU
www.bogdanulmu.eu