Extrase din presă

„Bogdan Ulmu a expus, cu aplecare și mult spirit analitic, despre Paradoxul cehovian în spectacolul românesc”.

Al.Covaci, TRIBUNA, 44/1976

„Manuscrisul lui Kirițescu Răpirea Sabinei a fost prelucrat și adaptat scenei moderne de Bogdan Ulmu; acesta a propus o adaptare scurtată (două acte, în loc de trei), perfect asortată cu stilul spectacolului”

Ioana Rauschan, ORIZONT, 10/1983

„Ceea ce are importanță în acest eseu (Caiete de regie) este apetența analitică a autorului, plăcerea de a diseca textele pe care le abordează în subcapitole distincte.[…]Cartea este un semn înviorător dat de un tînăr comentator exegezei dramaturgice și teatrologice . ”

Marian Popescu, ROMÂNIA LITERARĂ, 44/1985

„Caiete de regie este o carte incitantă, iar autorul ei, un critic talentat, cu un program interesant, de foarte multe ori original, viu și îndrăzneț”

Romulus Diaconescu, TEATRUL,11 / 1986

„Printre revistele de teatru de la noi se numără, nu de mult timp, și cea intitulată Scena și lumea, realizată la Iași de Oltița Cîntec și Bogdan Ulmu și ajunsă deja la numărul 4. […] . Așteptăm cu nerăbdare un nou număr din Scena și lumea” (C.Modreanu, RAMPA, 28 iunie 1996). „ „Revelionul abstinenților : o idee originală, foarte prețioasă, care naște, iată, o antologie de un subiectivism declarat – „principalul criteriu selectiv este reacția alcătuitorului”, spune autorul în prefață. Cartea se citește pe nerăsuflate, iar beneficiul nu este doar zîmbetul/rîsul, ci și satisfacția estetică – întrucît gustul lui Bogdan Ulmu așează în sumar numai autori și texte valoroase”

Ion Holban, SYMPOSION, 12 febr. 1997

„Am citit admirabila carte a lui Bogdan Ulmu Gastronomice…a la Păstorel (Institutul European, 1998) : este o carte serioasă, despre un subiect extrem de serios.[…]Ea adună, printre rețete culinare din cele mai diverse, multe esențe literare, licori și poezie ”

Ioan Holban, EVENIMENTUL, 18 aprilie 1998

„Nu-i deloc ușor să scrii despre Bogdan Ulmu, acest OM (cum însuși se recomandă a fi pe o carte de vizită), pentru că în a-l cunoaște trebuie să fii dotat cu intuiție și cu un destin asemănător. Încerc să-i descifrez opera, și, aceasta cred că e un cîștig pentru ochiul critic, operă diversă și complexă, care mă plimbă neobosit de la pasiune, la surplusul de amuzament și, mai departe, la meditația omului de știință ”

Vasile Popa Homiceanu, CONVORBIRI LITERARE, iunie 1998

„De la omul dăruit cu haz, la categoria estetică a ludicului e o diferență atît de mare, încît nu mai un intelectual rafinat și cultivat, de talia lui Bogdan Ulmu, poate să-i traseze coordonatele. În Jurnal (de) ludic, Bogdan Ulmu își începe jocul încă din titlu”

Adrian Țion, STEAUA,2-3/2000

„Nu știu cît s-a delectat pe seama slăbiciunilor noastre domnul autor dar, în ce ne privește, plăcerea lecturii ni se dă întreagă, nealterată de umori”

Sorina Bălănescu, despre Jurnal (de) ludic, în TIMPUL, 5/2000

„Cartea [Jurnal (de) ludic, n.n.] se citește pe nerăsuflate. Ușor-ușor, treci din contingentul alienat și derizoriu într-o lume paralelă, aceea a desfătării spirituale. Acolo nu ai decît o șansă : să te simți bine. Tabloul e viu, incitant și policrom, datorită stilului alert, sugestiv prin expresie, cu se ducătoare ambiguități”

Valentin Ciucă, CRONICA, 4/2000

„Una dintre cele mai bune antologii de umor universal din ultima vreme se cheamă Revelionul abstinenților și aparține cunoscutului om de teatru Bogdan Ulmu”

Al. Mirodan, MINIMUM, Tel Aviv, august 2000

„Ironic prin vocație, Bogdan Ulmu este umorist prin devenire și acumulare de real, mai întîi cuvîntă, apoi descoperă fața și fețele minciunii, trîndăviei, lașității, vanității, prostiei, dar și sublimul, frumosul, monumentalul. Ironia și ironistul deschid cugetul spre lume, purifică prin luciditate și salvează ceea ce poate fi salvat”

V. Popa-Homiceanu, CONV. LIT. 2 /2000

„…Cînd nu moare și nici nu se predă, ludicul citește, scrie, montează spectacole și privește ca la teatru circul mediatic, selectînd și alăturînd informații aiuritoare dintr-o lume unde e posibil orice. […] Jurnal (de) ludic e cartea unui intelectual de o mare finețe”

Ioan Holban, ROMÂNIA LITERARĂ, 43/2000

„Critic de teatru la începuturi, regizor, scenograf, profesor de actorie / regie, umorist / ironist, ludic implacabil, Bogdan Ulmu ilustrează cam toate meseriile conexe scenei.Doctorul în teatrologie vine acum cu o fermecătoare carte consacrată fenomenului care a fost și va fi divinul Ion Creangă- editura Panfilius, 2001.”

Calistrat Costin, ATENEU, 12/2001

„Bogdan Ulmu este un regizor insolit în peisajul nostru teatral. Străbate țara în lung și-n lat, mereu bine dispus, pus pe șotii, scrie cărți, montează pentru adulți și, cu egală dăruire, pune în scenă pentru copii ( și însoțitorii lor) pe marele humuleștean. Din poveștile acestuia, a creat cinci scenarii montate în diverse teatre și adunate acum în volum.”

Florica Ichim, ROMÂNIA LIBERĂ, 17 nov. 2001

„Un trio inepuizabil prin fantezie și haz se dovedește, fără abateri, cel alcătuit din Mircea Cavadia, Ananie Gagniuc și Bogdan Ulmu, care și-au editat de curînd o parte a corespondenței în volumul intitulat Epistolar cu 3 proști. Este, de pe acum, o neprețuită sursă de informații pentru istoricii viitorului : de ce rîdeau ( sau refuzau să rîdă) oamenii dintre Dunăre și Carpați la cumpăna mileniilor 2 și 3”

Ștefan Cazimir, Adev. lit. & artistic, 4 dec.’01

„Editura Cronica din Iași a înțeles ce înseamnă sărbătorirea inegalabilului Caragiale și ne-a dăruit un original Mic dicționar Caragiale, întocmit, după o lungă experiență de cititor și regizor de Bogdan Ulmu.[…] Există în întreg dicționarul un ton, de fapt, un semiton care demonstrează că este scris în umbra modelului”

Florica Ichim, ROMÂNIA LIBERĂ, 28 martie 2002

„…Mic dicționar Caragiale, redactat cu acribie, documentare solidă și haz, în spiritul maestrului, de Bogdan Ulmu, este o carte ce se adresează tuturor vîrstelor.[…] B.U., critic de teatru și regizor, cercetător și cadru didactic, animator fără odihnă al vieții artistice și autor a numeroase cărți, s-a așezat la masa de lucru și, cotrobăind prin toată opera lui Caragiale ne explică originea și semnificația numelor lui Brânzovenescu, Pampon, Cațavencu și atîtea altele, alături de o mulțime de termeni investiți de autorul nostru cu sensuri neobișnuite ”

Ileana Berlogea, TEATRUL AZI, 3-4/ 2002

„Avantajat de formația sa de teatrolog și regizor( cu multe exegeze teoretice și scenice semnate, prin ani), Bogdan Ulmu se prezintă, în momentul de față, ca unul dintre cei mai activi și mai pertinenți cercetători ai domeniului, în care izbutește să mai descopere și să mai spună lucruri noi acolo unde se credea că s-a spus totul”

Ștefan Oprea, MONITORUL, 28 aug. 2002

„…Dicționarul alcătuit de Bogdan Ulmu se arată drept o carte care își justifică pe deplin existența, este utilă, se citește cu plăcere, meritînd să fie consultată nu doar conjunctural, în Anul Caragiale”

Mircea Morariu, FAMILIA, 6/2002

„Mic dicționar Caragiale – primul astfel de dicționar! O lucrare, n-o spun din complezență, absolutamente originală. O exegeză vie, un eseu slobod și incitant, în răspăr față de o seamă de a bordări înțelenite în prejudecăți, prin urmare, nonconformistă. Surîzătoare, în alura-i histrionică, dar cu miez și percutanță. Un spectacol de ascuțime a analizei și de ingeniozitate a viziunii, excesiv, deși vegheat de o flexibilă balanță a contrariilor, îndrăzneț pînă la contrarietate”

Florin Faifer, CRONICA, 10/2002

„Dincolo de caracterul de dicționar, lucrarea se prezintă ca un spectacol viu, atrăgător, care îmbină elementele documentare cu experiențele montărilor regizorului-scenograf. […] Spectacolul său literar este o reușită deplină”

Ion Truică, CONV. LIT., 12/02

„B.U. este relativ încadrabil : pentru mine, el reprezintă un fel de Midas al contempo raneității. Transformă totul în artă, chiar și o aparent banală ne-întîlnire cu Victor Eftimiu. În carte (Proze trăite…proze auzite) spectacolul ideatic îl dublează pe regizorul cotidian, dionisiacul B.U.”

Lucian Vasiliu, CONV.LIT., 2/03

„B.U. nu a limitat la strictul necesar definițiile și explicațiile date cuvintelor, ci a mers mult mai departe, dincolo de structura lor, spre esențe, adăugînd noi înțelesuri universului caragialian”

Cristina N. Tudor, DRAMA, 4-5/02

„B.U. e un homo ludens, dar el însuși este excedat de această percepție, avînd impresia că astfel se pierde ceva din rotunjimea personajului deși, altminteri, nu rîvnește a fi altceva . […]. Textele lui nu cad greu la stomac, nici nu te îmbată, insinuîndu-ți doar o stare de bună-dispoziție culturală. Pe unde trece, Bogdan Ulmu lasă…ulme!”

Nicolae Turtureanu, ZIARUL DE IAȘI, 15 mai 2003

„B.U. comite umor cu naturalețea cu care face conversație firească, cu indiferent ce partener. Dezinvoltură, o mare precauție în dresarea cuvîntului și, mai ales, abilitate profesionistă în cons truirea fabulei. Evident, umorul, ca și acuarela, nu au limită clară. Absurdul și grotescul dau pro zelor irizările necesare menținerii în zona literaturii de calitate”

Val Talpalaru, DACIA LITERARĂ, 3 / 03

„Inepuizabilul scriitor ne oferă o nouă carte esențială, de data aceasta în ipostază de magistru universitar. Carte amplă, travaliu dificil, însumînd 111 personaje, plus fotografii relevante. Subiec tivitatea autorială explicită traduce efortul incomensurabil al unicului, ludicului…serios și profund, B.U.”

Lucian Vasiliu, CONV. LIT., 8/03

„Această privire de regizor intensifică interesul lecturii, oferă considerațiilor un incitant ton personal și, în plus, mai are darul de a feri comentariul de prețiozitate și didacticism.”

Dana Duma, ECART, 7 aug. 2003

„Ulmu se plimbă prin lume ducînd povara anxietății creatorului. El traversează Styxul, împrumută cîntarea orfică să poată, mai apoi, rîde și plînge. La sfîrșitul cîntărilor nu avea doar iluzia unui fast, ci și tăria unei sancțiuni pragmatice. Ceva s-a întîmplat, din care trebuie să înveți”

V. Popa – Homiceanu, CONV.LIT., 12/03

„Îmi place cum scrie. Scrie așa cum vorbește – liber, dezinhibat. Ulmu știe tot, comentează tot, cu vivacitate și necruțare. E un tip viu, febril, mișcîndu-se cu dezinvoltură printre cărți și spectacole, gata să vadă, ca și idolul său, I. L. Caragiale, mai mult scăderile, petele fiecărui om, decît părțile lui solare.[…]Reduce totul la linii esențiale, comprimă judecata pînă la aforism.”

Horia Gârbea, ZIUA LITERARĂ, 9 febr. 2004

„Dicționarul vădește erudiție, studiu pasionat pe texte, gust sigur și o cultură teatrală hră nită la sursele cele mai vii. Dincolo de acribia cercetătorului și dăruirea profesorului, de valoarea cărții convinge spectacolul inteligenței lui BU, neostenit puse pe lucru.”

Sorina Bălănescu, CRONICA, 1/04

„BU reprezintă una dintre personalitățile teatrului din România. În ultima sa carte (a15-a!) File dintr-un jurnal teatral, nu face decît să argumenteze impecabil nu doar că scena este o patimă fără de sfîrșit pentru cel care a ales drumul Thaliei la opt ani ci, mai ales, că polivalența creatoare sti mulează atîtea energii”

Mircea M. Ionescu, Gardianul, 31 martie 2004

„Amintirile lui BU se zbat la granița dintre roz și negru lăsînd în final impresia unui gri per vertit, care ucide și rîde sarcastic, ca într-un horror bine regizat”

Marius Manta, ATENEU, 2/04

„Cu șart, în „zvîrliturile” de discurs, BU reușește să fie, cu o simpatică naturalețe, și amuzant și incitant. El știe să vadă ( mirîndu-se, cu falsă inocență, că „nimeni pînă acum n-a observat” sau că „nimeni nu remarcă esențialul”) și, cu agerimi de acrobat, execută iar și iarăși tot felul de sal turi între „dileme” și „interogații”. Ca într-un carusel, prind să se rotească, sub ochiul atent al glosatorului, idei de spectacol provocante, șocante, năstrușnice, bazacoane.Oricum, numai nu cuminți…”

Florin Faifer, CONV. LIT., 3/04

„Rămîn la opinia că umorul este forma superioară a inteligenței…lui Bogdan Ulmu”

Liviu Apetroaie, Dacia literară, 2/09

„Codul manelelor elegante este o reacție la mass-midiotizarea mioritică, dar nu este o cronică a timpului pierdut. Avem de-a face cu o decorticare a spuselor de zi cu zi, iar uneori gustul e amar.”

Gabriel Mardare, ATENEU, 4/09

„Merită toată atenția acest spectacol sătmărean[ D-ale carnavalului] pentru că ne aflăm în fața unei propuneri regizorale noi, a unor soluții scenice inedite, menite să comunice o atitudine clară de condamnare a unei lumi infirme, ce mișună la periferia omenescului.”

Ileana Berlogea, ROMÂNIA LIBERĂ, 22 dec. 1979

„D-ale carnavalului (Satu Mare – regia Bogdan Ulmu) a propus o manieră și un ritm de turlupinadă cu personaje vehemente, mînate de o comică furie a distrugerii. Cîteva hiperbole personale marcau regîndirea personală a textului”

V. Silvestru, ROMÂNIA LITERARĂ, 7/80

„Regizorul Bogdan Ulmu a ales o linie de montare curajoasă, aptă să facă agreabilă reîntîlnirea lui Sorbul cu publicul. Accentuarea laturii comice, apropierea deliberată de Caragiale, au creat un spectacol antrenant, cu personaje încercînd a se detașa (uneori, prin haz) de propriile griji și ambiții.”

Dan Plăeșu, despre Patima roșie, în CRONICA, 27 iun. 1980

„Bogdan Ulmu găsește frumoase și ingenioase soluții regizorale într-un spectacol în care ideile au sprinteneală, actorii vervă și scenografa bun gust”

Carmen Mihalache, despre Popîndăul Pop ATENEU, nov. 1982

„Irod Împărat, pus în scenă de un regizor tînăr și inventiv, Bogdan Ulmu și interpretat cu vervă de un colectiv al teatrului de animație din Bacău”

Alex. Ștefănescu, ROMÂNIA LIBERĂ, 13 iun.1983

„Pentru mine, Bogdan Ulmu a adus dovada că este cel mai bun regizor de casă pe care l-au avut cele două teatre germane din România”

E. Reichrath, NEUER WEG, 19 nov.1983

„Crăiasa fără cusur – o reprezentație remarcabilă, de a cărei reușită s-ar fi bucurat, probabil, Călinescu însuși”

Const. Crișan, ROMÂNIA LITERARĂ, 27/83

„…Din nou un regizor tînăr, Bogdan Ulmu, a izbutit o figurare artistică de bună calitate a dialogului existențial dintre Erasmus și discipolul său, von Hutten”

ROMÂNIA LITERARĂ, 17/84, cronică la festivalul de la Brașov semnată de Marius Robescu

„…Hiperbolă frumoasă și caldă, elaborată regizoral de Bogdan Ulmu. Dedublarea scenică a personajului Ulrich von Hutten e un gest îndrăzneț, izbutit”

Valentin Silvestru, CONTEMPORANUL, 17/84

„Deșteptarea primăverii este, regizoral, scenografic și interpretativ, un spectacol unitar, de o deosebită bogăție spirituală, cu un efect ideatic și plastic puternic, de lungă durată”

Ioana Rauschan, ORIZONT, 25/84

„…În montarea regizorului Bogdan Ulmu, pe scena teatrului german din Timișoara, o simbolistică limpede deslușește înțelesurile grave ale piesei”

Florica Ichim, ROMÂNIA LIBERĂ,18 apr.1984

„Căsătoria e o reprezentație subtil gîndită, complexă, de o expresivitate plastică admirabilă”

Antoaneta C. Iordache, TEATRUL, 9/84

„Noțiunea de fericire și-a găsit în regizorul Bogdan Ulmu un tălmăcitor atent al sensurilor sale implicite, nu mai puțin grijuliu în refacerea scenică a atmosferei explicite, de umor subtil și inteligent”

Dinu Kivu, CONTEMPORANUL, 39/85

„Universul piesei lui Feydeau [Domnul vînează], cel al unei banale crize a cuplului conjugal, ni se dezvăluie, în viziunea regizorului Bogdan Ulmu, din unghiul unei sensibilități aparte, marcată de o ușoară amărăciune și o fină distanțare ironică ”

Natalia Dănăilă, CRONICA, 22 martie 1985

„…Cu acest spectacol [Chirița, la teatrul german din Timișoara] realizatorii au oferit un exemplu despre modul în care se poate monta un spectacol cu priză la public, fără a face concesii facilului, el constituindu-se într-o restituire efectiv culturală”

Traian Pop Traian, ORIZONT,48/84

„Cîteva scene, cea de final, de exemplu, sunt memorabile, acesta fiind desigur, meritul regizorului care a știut să se facă înțeles și urmat cu convingere de întreaga distribuție”

Carmen Mihalache, cronică la Noțiunea de fericire, ATENEU, 9/85

„Meritul colectivului timișorean și, în special, al regizorului Bogdan Ulmu, este de a fi transformat această schemă dramatică într-un spectacol viu, plin de haz, de umor, de inteligență ”

Ioana Rauschan, cronică la Dulcea farfurie zburătoare pe scena Naționalului, în ORIZONT, 23/85

„Un spectacol alert, cu însușiri profesioniste a realizat Bogdan Ulmu cu Domnul vînează de G.Feydeau. Bizuindu-se pe cîțiva actori cu disponibilități diverse pentru comedie, Bogdan Ulmu pune în scenă, într-o adaptare proprie o comedie fără să rateze comicul și face și un bun serviciu actorilor, puși să se antreneze într-un spectacol de gen, colorat și atractiv ”

Mircea Ghițulescu, CONTEMPORANUL, 31/85

„[Deșteptarea primăverii] un spectacol remarcabil al lui Bogdan Ulmu pe scena Teatrului German din Timișoara, după unul încă mai concludent cu Elogiul nebuniei, semnificative pentru drumul ascendent al încă tînărului regizor”

M. Ghițulescu, TEATRUL, 2/86

„…Spectacolul [Căsătoria] este viu, interesant, alert, cu un umor de bună calitate care abia spre final basculează în tragic”

D. Kivu, CONTEMPORANUL, 8 nov. 1987

„Unul din cele mai importante spectacole bîrlădene scoase la rampă după 1989 a fost, fără îndoială, Rinocerii de Eugen Ionescu, în regia lui Bogdan Ulmu”

T.Pracsiu, ADEVĂRUL, martie 1990

„Ghiduș și inventiv, cu o specială dotare în receptarea, dar și în producerea umorului, regizorul reușește aici o sinteză între textele călinesciene și ecourile folclorice, peste care pune pecetea demersului său ideatic, demers care trebuie prețuit pentru măsură, gust, coerență, gînd bine motivat, invenție scenică, iscusită conducere a actorilor etc.”

Ștefan Oprea, CRONICA, 10/95

„Ingenios, ca mai de fiecare dată, pariul în care se lansează Bogdan Ulmu, compunînd – prin înlănțuirea unor jucăușe improvizații călinesciene – spectacolul Crăiasa fără cusur. Cu febrilitatea lui postmodernistă, chisnovatul regizor, moderîndu-și oarecum pîrdalnicele impulsuri de infidelitate, imaginează, între feeric și elegiac, între chiot și vaer, un Vicleim plin de exuberanță și, deopotrivă, filosoficesc”

Florin Faifer, TEATRUL, 11/95

„În vălmășagul actualelor porniri antisemite, spectacolul lui Bogdan Ulmu [Povestiri hasidice] e o lecție de umor, toleranță și, mai ales, înțelepciune”

Sorin Preda, FORMULA AS, 186 / 95

„…Marca ingeniosului umorist se regăsește, și încă distinct, în reprezentația bîrlădeană. [ Domnul vînează] . Mizînd cum se cuvine pe echivocuri, fără nici cea mai mică tentă de vulgaritate, B.U. pune pe alocuri ritmurile să facă o tumbă în cîte un contratimp, răstoarnă, ici și acolo, sensul flagrant în contrasens, cochetînd inspirat cu absurdul.”

F. Faifer, TEATRUL, 7/95

„Buna formă a trupei clujene a fost evidențiată de Stan Pățitu’. E, probabil, cel mai bun spectacol pentru copii realizat pînă acum de Bogdan Ulmu. El a reușit o transpunere scenică excelentă, cu multiple planuri de receptare a poveștii lui Stan și Chirică”

Carmen Stanciu, TEATRUL AZI, 7 / 2000

„Montarea cu O noapte furtunoasă atestă profesionalismul riguros și bine temperat al regizorului”

Teodor Pracsiu, TEATRUL ROMÂNESC, febr.1998

„Comicul și ludicul, cele două disponibilități artistice marcante ale personalității lui Bogdan Ulmu s-au întîlnit în mod fericit cu bonomia legendarului Ion Creangă.[…] Inventivitatea creatoare acestui om de teatru este, s-o recunoaștem, imprevizibilă”

Adrian Țion, despre Ivan Turbincă pe scena Naționalului clujean, în STEAUA, 10/98

„Nu credem că exagerăm prea mult atunci cînd spunem că cea de-a doua parte a stagiunii Teatrului Național din Cluj-Napoca se desfășoară, pînă acum, sub…zodia lui Bogdan Ulmu”

Radu Bădilă, CURENTUL, 28 martie 2000

„Regizorul bucureștean Bogdan Ulmu, sub a cărui cîrmă s-au montat cu 15 ani în urmă cinci spectacole și care a adus Teatrului German nu mai puțin de șase premii, este prezent din nou la Timișoara, în calitate de regizor al spectacolului Situația a scăpat de sub control”

Ionela Simina Lupu, TIMIȘOARA, 22 dec.2000

„Acum doi ani a existat și o variantă maghiară a Situației scăpate…, dar parcă cea germană are mai mult haz”

Laura Vieru, DE WEST, 22/2001

„Niciodată nu poți ști la ce să te aștepți din partea lui Bogdan Ulmu. Pîrdalnicul spirit al aventurii intelectuale îi dă ghes și, purtînd la vedere marca inventivității, spectacolele sale seamănă, dar mai ales nu seamănă între ele”

Florin Faifer, CRONICA, 11/2001 – despre spectacolul ieșean Vreau să număr stelele!

„Cine vrea să învețe a număra stelele de pe cer, să vadă acest spectacol!”

Șt. Oprea, TEATRUL AZI, 1/2002

„Opțiunea regizorului de a intercala momentele de dialog verbal, cu cele de dialog artistic, prin dans, a fost una fericită. Focalizarea pe anumite cadre, exemplificarea prin muzică și dans a unor momente, au reușit să exprime mai mult decît ar fi făcut-o cuvintele . ”

L. Huiban, despre Hedda Gabler, DEȘTEPTAREA, 8 apr.2003

„Cu spectacolul HEDDA GABLER, Teatrul „Bacovia” înregistrează unul dintre cele mai remarcabile succese din ultimii douăzeci de ani.[…] Regizorul B. Ulmu a exploatat cu mare rafinament aceste slăbiciuni ale eroinei, deplasînd accentele cînd pe tragismul Heddei, pe demonismul ei, cînd pe naivitatea soțului ei, cînd pe cea a fostului iubit. Spectacolul propune un final fascinant, în care cei doi nefericiți eroi tragici se regăsesc în moarte, într-un dans frenetic.[…]Acest spectacol va rămîne mult timp în amintirea noastră”

Vasile Pruteanu, ZIARUL DE BACĂU, 8 apr.2003

„Regizorul semnează o montare severă [HEDDA…-n.n.], cu desen geometric, intersectat, fulgurant, de cîteva arabescuri. Mă gîndesc la proiecțiile de vis, la dansul pasionalității reprimate, figurat, la un moment dat, în cîteva frumoase, expresive scene.”

Carmen Mihalache, ATENEU, 4/03

„Cine altcineva decît acid-jovialul Bogdan Ulmu s-ar fi pliat pe textul atît de disponibil al retractilului dramaturg, cine altul decît acest el însuși nesățios condeier în doi peri? Mîna regizorală a preparat rețetă subtilă, oferind piesei dorita savoare”

Val Gheorghiu, ZIARUL DE IAȘI, 25 nov. 2003, despre 7 deriziuni a lui C.Mihuleac

„Printr-o găselniță regizorală, personajul lui Horia Gârbea dezvăluie o oglindă în care spectatorii, ceilalți, se reflectă pe scenă. Devin decor, devin personaj, devin Doamna Bovary. Spectatorul acestui Doamna Bovary sunt…ceilalți, pus în scenă de Bogdan Ulmu, este prins definitiv în plasa lumii ca teatru”

Laura Huiban, Deșteptarea, 10 febr. 2004

„Regizorul a găsit numeroase poante noi, toate făcute cu haz deloc gros și fără pic de vulgaritate, grija pentru detaliu fiind de la început, perfect vizibilă. Muzica de mahala îmbracă bine spectacolul, contribuind la crearea atmosferei. Studenții au jucat ca o trupă, într-o unitate bine fixată de regizor, pofta lor de joc fiind stimulată de o anumită libertate, controlată cu tact pedagogic de regizor”

Elisabeta Pop, despre spectacolul de producția al anului IV actorie cu O noapte furtunoasă, prezentat în STUDFEST, Timișoara ; în TEATRUL AZI, 6 – 7/ 04

„Textul lui Horia Gârbea, Cleopatra a 7-a dobîndește, pe scena Naționalului timișorean, prin regizorul Bogdan Ulmu o remarcabilă convertire spectaculară, căpătînd noi sensuri și semnificații”

Violeta Zonte, TEATRUL AZI, 1/05

„Actorii se simt în largul lor, iar regizorul Bogdan Ulmu îi lasă să se joace liber, avînd încredere în talentul lor”

Cristiana Gavrilă, cronică la Dona Quijota de M.M.Ionescu, studioul Teatrului Bacovia, rev. Teatrul azi 4/05

„ Bogdan Ulmu a pus accent pe latura comică a textului [Dona Quijota] și bine a făcut”

M.Ghițulescu, Dimineața, 31 ian. 2005

„…Putem spune că la Petroșani s-a desfășurat un minunat spectacol pentru copii [ Fata moșului & fata moașei] marca Bogdan Ulmu”.

Petrică Birău, Gazeta Văii Jiului, 16 aprilie 2005

„Am văzut un spectacol de mare originalitate și finețe artistică [ Scrisori la poalele unui copac], în care regizorul și întreaga echipă au avut multe de spus publicului, alături de autorul Angel Narzagaray”

Natalia Dănăilă, Ziarul de Iași, 8 febr. 2006

„Bogdan Ulmu, alături de o echipă admirabilă, a realizat un spectacol de bună ținută profesională [Vreau să număr stelele!]”

Carmen Mihalache, Ateneu, 10/06

„Un spectacol de un umor irezistibil”

Vasile Pruteanu, Ziarul de Bacău, 6 apr. 2009 -d. Stan Pățitu’

„Bogdan Ulmu e inventiv și atent la nuanțe, ca și la ansamblul montării, care este una miezoasă și inteligent mișcată, într-un ritm susținut, alert. Stan Pățitu’ e o montare modernă, updatată, uzînd de paradoxuri”

Carmen Mihalache, Deșteptarea, 7 apr 2009

„Prin acest spectacol [ Te-a părăsit, nu-i așa?] Bogdan Ulmu a făcut cel puțin trei fapte bune : a debutat un dramaturg ieșean, a scos în lume un spațiu și a pus la treabă două tinere actrițe. Pentru că zeilor teatrului le plac faptele bune, lui Bogdan Ulmu i-a ieșit un spectacol mai mult decît onorabil, tentant prin formulele atipice de rezolvare, dar și printr-o inteligentă gestionare a mijloacelor de lucru”

Călin Ciobotari, rev. on- line Arta – martie 2010 și ulterior, …Timpul, 3/2010

„Ironic și mucalit, actorul Bogdan Ulmu face o figură de invidiat, pentru că totul îi reușește și pare că nu are nevoie să depună efort pentru asta. Rolul îi vine ca turnat”

Dana Țabrea, Ziarul de Iași, 5 mai 2011 – d. A sosit trăsura domnului

„Bogdan Ulmu a pus la Ateneu un Feydeau de toată frumusețea, savuros ca un adulter neprins și aproape la fel de adevărat ca o minciună impecabil rostită. Îmi propun să revăd spectacolul lui Ulmu, ori de cîte ori mi se va face dor de subtilitatea frivolității”

Călin Ciobotari, cronică la A sosit trăsura domnului, Conv lit, iunie,2011, reluată în Teatrul azi, 2012

„Pe o temă mereu actuală, prostia omenească, regizorul Bogdan Ulmu a construit la Teatrul de Animație din Bacău un spectacol limpede, curat, ironic, vioi, care s-a bucurat de o bună primire din partea publicului”

Carmen Mihalache, Teatrul azi, 5-6/2011