Am urmărit cazul Evangheliştii. Ştiu că în fond, orice scandal, e o reclamă mascată : vo luntară, ori nu. În cazul de faţă, e clar că nu.
Nu vreau să spun că nu am reţineri faţă de unele excese de imagine din prima parte a spectacolului. Nu vreau să afirm că e o montare ireproşabilă. Nu cred nici că distribuţia e omogenă. Dar, e un eveniment! E un spectacol care …bine că s-a născut! E o reprezentaţie temerară, care la Bucureşti …nu a mai fost posibilă (deşi, era anunţată ca premieră sigură, după ce textul primise, pe merit, premiul UNITER). Şi-atunci, geaba chichirez gîlceavă, bre! (cum zice Anton Pann).
Scandalul iscat în jurul spectacolului prietenului meu Vitse, protestele bisericii, temerile unor consilieri locali (care nici măcar n-au văzut spectacolul), deruta primarului, ce pot însemna? Provincialism! Nostalgii comuniste! Habotnicie de doi bani!
Eu am mai scris cîndva despre imixtiunea Bisericii în viaţa artistică. Întotdeauna m-a e nervat că această minunată instituţie (teoretic!), agită spiritele & tulbură apele, cînd nu e cazul. Nu vreau să reamintesc că dacă orice om adevărat e religios, unii reprezentanţi ai Bisericii, cul mea, nu-s! Nu vreau să reamintesc nici paginile defăimătoare ale unor Petronius, Chaucer, Vi llon, Rabelais, Voltaire, Diderot, Damian Stănoiu, Arghezi ; nu vreau să readuc pe tapet cazul Tanacu; dar nu-nţeleg : de cînd trebuie să ne fie frică şi de Biserică? A dispărut cenzura co munistă, a dispărut educaţia ateistă, şi acum trăim cu frica-n sîn, nu cumva romano-catolicii să strîmbe din nas? Ete, scîrţ!
Dar Faust? Dar filmul lui Mel Gibson? Dar Jesus Christ Superstar? Dar Maestrul şi Mar gareta ( Bulgakov)? Şi ele trebuie distruse? Va decide Primăria Iaşului că un segment din cul tura universală trebuie oprit la popularizare în Capitala Moldovei? Dulea e înlocuit de Teoctist? Suzana Gâdea a ajuns mai puţin periculoasă decît naţionaliştii care urlă că ajung „jidanii fran cezi” să ne-nveţe Biblia?
Silă mi-e! De unde naţionalismul ăsta păgubos & jegos? În loc să ne bucurăm că un intelectual rasat al Franţei are curajul pe care nu l-a avut nici un român autentic (să monteze un text excelent, dar periculos!) , noi facem pe mironosiţele, explicînd că sunt ecouri negative, că să spună Ministrul Culturii dacă e cuşer, să se oprească reprezentaţia, să fie schimbat Benoît etc. Ruşine!
Mi-amintesc de Revizorul lui Pintilie, oprit – cum au declarat politrucii epocii – „la cererea oamenilor muncii”. Acum vrem să oprim Evangheliştii „la cererea unor reprezentanţi ai Bisericii” care nici măcar nu s-au dus să vadă spectacolul, auzind că-s fomei despuiate pe scenă, ptiu, Drace!… Credeam că am depăşit perioada aceea.
Iaşul însă are nostalgii comuniste. Vrea cenzură. Vrea un român la Ateneul Tătăraşi. Vrea piese banale, dar fără probleme. Vrea ca teatrele oficiale să nu aibă concurenţa Ateneului. Vrea ca oamenii lui Iliescu să decidă în continuare, chiar dacă acel Iliescu e o amintire, la fel de ştearsă precum Nicolski sau Teohari Georgescu.
Şi, să vezi comedie, găozarii urbei erau cît pe-aci să reuşească! Noroc că DUMNEZEU, cel adevărat, nu le-a ajutat!…
Ergo, Sărbători fericite!