Evident, subiectul number one al săptămînii trecute fu nenorocita aia de brichetă care pică în tărtăcuţa arbitrului. Ce-a urmat…
Acu’, zău dacă ţin cu Steaua, dar nu văd de ce o echipă ca ea ar avea nevoie, întotdeauna, de complicitatea arbitrilor – cum acuză rapidiştii. Nu era scorul 6:0, ci doar 1:0, şi mai erau de jucat 17 minute, plus prelungiri, deci nu cred că arbitrul a simulat durerea şi a oprit partida, ca să cîştige echipa lui Becali.
Cît despre suporteri, este ştiut că ei n-au minte & logică, aşa că n-are rost să-i comentăm ca pe oamenii normali. Ideea că obiectul ultim aterizat pe teren ar fi fost trimis din galeria Stelei, nu e absurdă, dar nici demonstrabilă.
Oricum, trebuie făcut ceva în fotbalul naţional cu publicul : ori îl dăm pe brazdă, ori jucăm fără el pe teren, că altfel, oride cîte ori o echipă va pierde va arunca o brichetă-n arbitru şi jocul se va întrerupe . Sau, la un internaţional, va pierde echipa naţională din motive de suporteri oligoizi. Şi unde ajungem?
Nu-i mai simplu ca iubitorii sportului să privească partida în faţa televizorului, cu o ladă de bere în faţă şi, la necaz, să arunce cu bricheta-n capul soacrei, ori a vecinului? Iar fotbaliştii şi arbitrii să alerge pe teren relaxaţi, nefurînd cu coada ochiului spre tribune, de unde f’un zurbagiu poa’ să arunce o maşină de cusut Singer, pe gazon?
Alte subiecte ţăcănite : un deputat PLD a cerut să se interzică, în televiziuni…machiajul copiilor. Ptiu!
Asta rămăsese singura chestiune nerezolvată a României! Pentru asemenea idei plătim cu un sac de euroi parlamentarii…
Alta : s-a deschis un magazin cu obiecte masonice. Nu-i rău, că se mai face cultură populaţiei…
Numai că nu văd eu un neofit dispus să dea 4 milioane pe un şorţ ritualic, cînd cu 300.000 îşi cumpără unul cu gutui şi prune, indispensabil în bucătărie…
Curios este şi destinul lui Vanghelie : omul ăsta are un noroc godăcesc, bre! Iar candidează la primăria Capitalei, desemnat de conducerea PSD!
PSDul ăsta a ajuns un fel de Răzvan şi Vidra, drama lui Haşdeu, în care tuciuriii sunt puşi pe tron şi ăi mai albi le suflă ce să facă.
E clar că Marean e Răzvan; la titlul de Vidră însă, candidează (în travesti) mai mulţi, teteo…
Am mai văzut într-o seară o anchetă pe tema ajutorului pentru haine, primit de cadrele didactice preuniversitare. E bine că li se dau aceşti bani ( cadrele universitare n-au norocul ăsta, cum n-au nici norocul de-a primi cei 100 de euro pentru cărţi); dar nu-nţeleg de ce unii se arată jigniţi că primesc numai 150 de euro? „Muiaţii-s posmagii?”
Cu banii ăştia eu îmi cumpăr un costum bun.
Propun ca ăia care zic că-i prea puţin, să-i redirecţioneze către Mandea – pentru mine-s suficienţi…
Încă un ziarist a fost asasinat, la Moscova. Hm…
Morala? Nu faceţi jurnalism la Moscova.
Să vină la noi, aici, în cel mai rău caz, iei un pumn în meclă de la jandarmi sau gardieni…
Şi cică iar se certară Preşedintele, cu premierul, la Craiova, în faţa reprezentanţilor Ford. Ei şi? Ce, ăia înţeleg româneşte?
Iar Traian şi Călin sunt deja veterani ai stuchelii high-life, o fac de parcă s-ar iubi temeinic!…
Mai rău e de dl. Cioroianu, care nu a fost acreditat ca prof. univ. Cică nu avea dosarul complet.
N-o fi fost; da’ io nu-nţeleg ce-i trebuie unui ministru să mai aibă şi gradul universitar maxim?
Ce, ministru e puţin?
Uite, fac eu schimb cu el, cînd vrea! Că şi eu sunt năcăjit că n-ajunsei în Guvern…
Hai să-nchei mai nostim : cică unii ex-mineri, prin Parîng & Retezat, ca să poată scoate de-un trăscău, se-apucară să vîneze broaşte. Picioarele le vînd cu un dolar perechea.
Foarte bine!
Nu, zice legea, nu-i bine, că n-ai voie vînat brotaci decît maximum 30. Ai depăşit? Eşti braconier!
Păi dacă am o familie numeroasă, pun 30 ori 7 (că atîţia membri sunt în familie) şi mă fac cu 210 dolari pe lună, cu care mă descurc. Mai bine un braconier(mascat) în viaţă, decît un cetăţean cinstit, mort de foame…
Eu, fiindcă n-am broaşte în bloc şi la servici, scriu aceste articole, din acelaşi motiv : îmi iese de-o chiflă şi-o ţuică.
Poftă bună, români!…