Imposibilu-i posibil!

Ilustrație pentru „Imposibilu-i posibil!”, text de Bogdan Ulmu: pușculiță spartă și câteva monede

…E un vers dintr-un scenariu de-al meu, după Creangă. Şi vă daţi seama, l-am folosit ca să-mi exprim şi eu, ca tot românul, bucuria că avem două echipe-n sferturile UEFA, deci, SIGUR una-n semifinală.

Evident, putea fi mai bine – să avem două, nu una; şi iar evident, putea fi mai rău – să n-avem niciuna. Nu putem şti cum era cel mai bine.

Dar şi-aşa, bine că e bine…

În plus, se constată că Sevilla poartă noroc Stelei, că Olăroiu cel hulit a obţinut o victorie clară, nu o calificare “la mustaţă” – precum Răzvan Lucescu. Şi-n fine, echipe precum Basel sau Middlesbrough, nu-s chiar atît de mari, încît să n-apucăm chiar finala. Dă Doamne!

Altă chestie care a cer(n)ut mult tuş tipografic fu demisia lui Adiţă Năstase; nu ştiu nici acum ce-i cu ea, unii l-au somat să şi-o dea, el a cerut convocarea unui congres extraordinar ca să o revoce, nea Nelu, vulpoi bătrîn, stă la cotitură…

Numai că veniră nişte socialişti de dincolo, din Parlamentul European, şi-i atraseră atenţia “ prostănacului ” să nu dea hăţurile-n spate, ergo… nu mi-e clar nimic, în cazul crizei din PSD. Dar îmi va fi, peste cîteva zile.

Cînd vor fi la unison Geoană, Vanghele, Oprescu, Mitrea & his boys.

Oricum, se vorbeşte şi despre un posibil partid Voiculescu/Năstase. Mda…

Pe mine m-a bucurat demnitatea primarului Onţanu, care şi-a prezentat demisia, pe motiv de “păruială” din formaţiune. Onţanu are dreptate, decît să practice datul la gioale politic, mai bine-şi vede de îndatoririle de primar al unui sector mare…

Alt subiect “gras” pentru media : moartea lui Miloşevici. Nimeni nu poate spune cu certitudine (vai! printre cîte incertitudini ne învîrtim!) ce-a fost şi-acolo : cine l-a ucis (dacă într-adevăr a fost ucis!), cum, în cît timp.

Dar eu ştiu că nu-i bine să fii lider, mai ales azi, mai ales în Serbia. Mai bine mori ca boemu-n brasserie, decît ca viteazu-n bătălie !

În fine, fu schimbat şi N.Cristea, din fruntea loteriei naţionale. Doamna care-l înlocuieşte e mai tînără (37 de cotolani!), are studii serioase (management financiar &… apărare) şi, sigur nu-şi va trage tot un salariu de-acela indecent. Cel puţin, nu de-acu…

Că tot vorbim de oameni cu bani : unul dintre ei ar putea fi Iosif Pop, fost preşedinte al Băncii Transilvania, arestat pe nedrept în 2002 şi eliberat acum, cu scuzele de rigoare.

Omul nostru însă n-are ce face cu scuze, ci crede că doar 15 milioane de euroi ar putea să-i repareze ruşinea. N-aş avea nimic împotrivă, dacă ăştia 15 milioane ar fi plătiţi de cei vinovaţi; da’ mi-e teamă că sunt tot din banii contribuabililor! Ptiu!

În fine, o altă ciudăţenie a săptămînii ce trecu fu sinuciderea omului de afaceri Florian An ghelescu. Un fel de Erbaşu doi? Hm…

Şi bogaţii plîng, vorba telenovelei…

Se pare că azi a ajuns o povară bogăţia , cam la fel de grea ca sărăcia! Bine-i ca mine, pe la mijloc…

Referitor la acest dureros aspect, salariile : cică vor creşte cu 12,4%. Ce bine!( numai să apucăm cu toţii majorarea!)

La capitolul înjurătura politică a săptămînii, au concurat de data asta domnul(?) Iorgovan, care l-a numit pe Popeye infractor, şi dl. Băsescu însuşi, care l-a făcut pe senatorul Radu Stroe handicapat. Duelul continuă, cu eleganţă, deoarece oamenii politici cred că e cool să te cotonogeşti în văzul publicului. Ruşinică!

Şi fiindcă recent, un bătrîn a leşinat, chiar la Iaşi, la coadă la Distrigaz, pun şi eu o întrebare : cîţi trebuie să mai cadă din picioare pe la cozi, ca Distrigazul să hotărască să accepte plata prin mandate poştal? Ce-i aşa de greu? Sau o fi vorba de sadism?

Ca să închei cu ceva stupid : la tîrgul de mobilă de la Cluj a apărut canapeaua …Laura Stoica! Huo!

Nu peste multă vreme, o să găsim în magazine fotoliul Ioana Radu, dulapul Romica Puceanu şi cuierul Gică Petrescu…

Să vedem ce prostii ne propune săptămîna care abia începu…Pa!

Text din arhiva Bogdan Ulmu, publicat așa cum l-a scris, cu ortografia lui („î” din „i”).