Domne’, cam de multă vreme nu m-am ocupat de reclamele tîmpite care se scurg liniştite pe canalele tv! Şi ar fi păcat să ratez un subiect atît de gras, nu!?…
Cea mai tare e aia din titlu : la emisiunea cu delincvenţi a dlui. Cristian, se titrează un promo astfel : „ Nu e fuga lui Bach, ci aia de Sabagh!”.
Cel care a căutat rima, nici nu s-a chinuit prea mult : în fond, pentru mulţi din noi, numele urmăritorului de şuţi & paraşute e mai cunoscut!
Ar putea urma, într-o logică fi rească, „Nu e Titu Maiorescu, ci însuşi Traian Băsescu!” ; ori „Nu pune geană pe geană, ci as cultă-l pe M.Geoană!” ş. a. m. d.
Oligoidă e şi reclama aia la bere Bucegi, în care un soldat vi ne în familia fetei pe care o iubeşte, întreabă de ea, sora fetei anunţă că respectiva a plecat în Spa nia, soldatul e trist, fata de-aici face ca taurul, soldatul aruncă-n ea cu un cocoloş de hîrtie, apoi se fugăresc şi se-aude melodia Marina, iar în cadru apare o sticlă de bere Bucegi.
Care e morala? Greu de spus : ori că nu e bine să pleci în armată, fiindcă-ţi fuge iubita-n Spania ; ori că dacă bei Bucegi începi să auzi melodii italieneşti din anii ’60; ori că dacă pleacă Marina la căp şuni, e bună şi sor’sa…
Mai clară e publicitatea făcută berii Timişoreana : fo’ zece machitori beau bere şi sughiţă ; barmanul bea Timişoreana şi nu sughiţă; urmează o veselie generală dis proporţionată, dar măcar înţelegem că e bine să consumăm Timişoreana, singura după care nu su ghiţi…
Alt subiect care îmi place, deoarece nu-i văd nici lui fo’ rezolvare : ăla cu maidanezii. După ce unu’ cu ochii mijiţi dădu cotu’, cu jugulara secţionată de o cotarlă mioritică, se repuse pe tapet problema periculozităţii javrelor provenite din familii dezorganizate.
Eu ştiu că-s pe riculoşi, deoarece sunt atacat seral de triouri canine însetate de sînge ; întîmplarea face să nu mă sperii uşor, da’ mă gîndesc serios la copii & femei, la cardiaci, care se pot trezi la reanimare du pă contacte maidaneze.
Nu e de glumă. Da’ nici nu cred că azi în România-s bani pentru rezolvarea chestiunii…
Din păcate.
Apropos de maidan : l-am ascultat pe „prostănacul” Geoa nă, într-un discurs jenant, cu fraze de tipul „ sezonul de vînătoare s-a-ncheiat, stimaţi ciocoi por tocalii!”. Io ştiam că abia a-nceput, ca dovadă că marele tenor al lumii din anii ’60, Spiess, a mu rit recent, în timpul unei vînători.
Dar nu textul lui Geoană m-a indispus ( în fond, viaţa po litică impune poncife de doi bani!) ; ci intonaţia vocii sale. Debita platitudinile cu tonul unui ge neral al comanşilor care cere soldaţilor săi credincioşi să-şi apere colibele de antrax cu preţul jert firii pipelor rituale. Încep să cred că nea Nelu idealistu’ avea dreptate : i.q.-ul dlui. Geoană e si tuat cam jos…
Dar nu-i de glumă cu ce-au păţitără Danemarca & Norvegia : cu musulmanii fa natici nu te joci. Incendii, ură animalică, boicoturi şi ameninţări , asta nu-i viaţă de scandinav flegmatic & prosper! N-ai de lucru, publici o caricatură şi începe coşmarul : la noi cine s-ar scan daliza de faptul că Dumnezeu sau Mihai Viteazul…
De fapt, ia stai teteo, că şi la noi acum nişte ani ieşi scandal fiindcă Andreea Esca apărea lîngă Ştefan cel Mare într-un manual alternativ…ori domnul Simirad chiar sîmbătă îl acuza pe Benoît Vitse că nu respectă tradiţia creştină a româ nilor…
Deci, vroiam şi eu să mă laud cu toleranţa noastră, dar văd că nu găsii argumente…mda!
Nu e cuşer nici ce s-a întîmplat cu ucigaşul lui Teo Peter; dar, vorba lui Faulkner, adevărul nu-i totuna cu dreptatea, of!…
Hai să-nchei vesel, că de blăstămăţii naturale şi artificiale oţi fi sătui : domnul Sechelariu, ex-premare al Bacăului, ceru îndemnizaţie pentru creşterea copilului, deoa rece nu mai are curaj să semneze vreo hîrtie, de teama unei noi arestări.
Ne-ar fi chiar milă de dînsul, dacă nu ar avea, în continuare, o avere considerabilă ; cererea de indemnizaţie e un praf în ochi ieftin. Dar, măcar apare iar în ziare, nu?!
După ce te-ai obişnuit să fii zilnic pe prima pagină a gazetelor, ţi-e greu în anonimat.
Vă daţi seama ce naşpa’ îi e acum lui Ceauşescu?
Măcar Seche e viu şi dă dintr-un fel de coadă…
Ceea ce vă doresc şi vouă-n continuare, cititoare şi cititoare , care (ar fi cazul să mai) cumpăraţi o mică floare !