Domne’, ce mai tărăboi se făcu în ţară, pe toate canalele media, cu denominarea leoaicei ce rămase grea, nu se ştie cu cine! Zău aşa, cu banii ăia se puteau finanţa niscai proiecte cul turale, teteo!
Că mai întîi, corect, se arătară noile bancnote, seral, pînă la disperare; apoi, nişte elevi supradotaţi erau întrebaţi cîţi lei noi vor deveni 50.000 de lei vechi; în fine, însuşi Popeye fu arătat la bancomat, rînjind, în noaptea cu pricina, la ora 0, scoţînd lei grei, toţi în jurul lui zîmbind şi rîzînd anapoda ( ba unii chiar aplaudînd, crezînd că-i scotea Iliescu!)…
Ei şi? A do ua zi, nişte reportaje care mă făcură să mă simt mic, mic de tot, dovediră că geaba chichirez gîl ceavă! Nema cultură, nema minte, fraţi căuzaşi!
O ţaţă cam malacă,de la un magazin alimentar, supărată tare pe lume, aruncă-n cadru „ io nu primesc lei noi, nici moartă!”.
Fireşte, e greu pentru iq-ul ei de 45 să taie 4 zerouri de la 50.000, să constate că rămîn 5!
Ea-i prudentă, ea-i suspicioasă, ea-i păţită, într-un cuvînt, ea-i tîmpită şi nu vrea lei noi, chit că negustoria-i dă fa liment! Ptiu!
Altă belea : Sechelariu mai rămîne ascuns! Nu-i frumos, mămăiţă! Că vorba lui, din pledoaria tip telenovelă, are trei copii minori acasă…
Şi plîngea pachidermul în faţa ins tanţei, de ziceai că tocmai urmărise un nou episod din Numai iubirea!
Cînd trece pe culoarul arestului, şuţii-l strigă , nemilos, „Seche plîngăciosu’!”
Da’ las că le vine şi lor rîndul la bo ceală, curînd!
Greva SNCFR se zice că luă sfîrşit; io, ca Nostradamus de ocazie, zisei acilea că nu-i bine pentru nimeni c-o fac, dar m-ascultă vreunul?
Acu’, rămaseră cheferiştii şi cu salariul micşorat, şi cu penalizări-grup, încît casiera de la Casa de Bilete a Gării de Nord din Bucureşti îmi dădu, joi seara, 5.000 (lei vechi) mai puţin, zicîndu-mi nervoasă că „le-a dat, ciuciu!”(am re produs textual!) şi tre’ să recupereze ciubucul pierdut cînd n-a lucrat…
Ba chiar, casiera cu pricina, care n-arăta rău, da’ avea o pizmă-n glas, tată, că nu-ţi mai ardea de alte alea, îmi pro pusese „să facem toată ţara grevă!”.
Da’ pe vremea lu’ Mitrea Manivelă tăcea mîlc. Îndoctrinată stricăciunea, zău aşa!
Şi Hayssam fu la un pas de-a da din coadă liber, because hibe procedurale ; ca şi asasinii ăia cinci din Tanacu, la mustaţă de eliberare!
Domne’, io ştiu că un judecător are pe cap mai multe dosare decît poate rezolva, da’ soluţia nu-i să-i eliberăm pe criminali & terorişti fiindcă nu-i mai ţin nervii! Ori mărim locurile la Drept, ori importăm din El veţia niscai juzi, pentru că nu-s semne că numărul infractorilor scade, şi nici că cel al pro curorilor & judecătorilor creşte…
Avem avocaţi în exces, da’ ăştia cam ţin cu delincvenţii, asta-i prost!…
Cît priveşte alegerile de la vecinii noştri, ăi cu ceafa groasă , dădură cu mucozităţile-n cornişoni! După ce abia scăpară de socialism, acu’ iar vor umbrelă bulgărească şi poezele cu Jiv kov? Şi cu Simeon ce fac? Să nu-l suie-n tren în gara Gabrovo, cu trei tablouri şi-o tabacheră de argint şi să-i reţină paşaportul, făcîndu-i din mîna cu seceră & ciocan, cînd trenul face „piu!”…
Chestia cu scăderea îndemnizaţiei de maternitate, sigur că nu-i umană, dragi mămici, dar pe de altă parte, stau şi mă-ntreb : e normal ca atunci cînd munceşti să cîştigi tot atîta precum atunci cînd schimbi pruncuţu’ şi-i testezi lăpticu’ cu cotu’? Hm…
Cea mai naşpa’ veste însă veni ta man odată cu leul greoi : se scumpiră gazele, curentul, căldura etc. Deci, economii, debranşări, spălatul – trei la un lighean, încălzitul cu rumeguş & clei de la pomii din faţa blocului, luminatul cu lampa de gaz, tembelizorul – mai răruţ, că şi-aşa reia ştirile de la ora 17, la ora 20…
Asta ca să nu renunţaţi la băutură, greaţa mamii ei de lume fără cer, precum lumea de miner!
Să-nchei vesel, însă : Adiţă al meu declară, mîndru nevoie mare, că la o vînătoare gătă patru hulpi, din trei bătăi. Cinste lui!
Ce, noi nu putem da pe gît 400 de votcă, din trei guri?!…Oho-ho!…
Op timism deşănţat, boieri!