Lei grei, zile grele…

Ilustrație pentru „Lei grei, zile grele…”, text de Bogdan Ulmu: șir de televizoare vechi cu ecrane luminoase

După ce ne plînserăm că e prea multă tăcere în cazul celor trei ziarişti români răpiţi în Irak, acum, iacă-tă, ne văităm că de ce vorbiră răpitorii!

Aşa-i românul, nemulţumit mereu. Şi oleacă ghi nionist. Şi mult imprudent.

Oricum, numai în pielea lui Băsescu să nu fii, fiindcă, la noi, cazul e fă ră precedent : ergo, prostimea vine cu sloganuri populiste şi, evident, lipsite de luciditate.

„Vrem să ne aduceţi copiii acasă!” – cer părinţii copiilor răpiţi. Dar, mă-ntorc şi zic, i-a trimis Băsescu în Irak? Nu! Ei, părinţii grijulii, de ce i-au lăsat să plece în cel mai periculor loc de pe glob?

Şi în hăitaţi cu un arab, prieten al altui arab cu care tatăl Marie Jeannei făcea afaceri; fata, prietenă şi ea, se pare, cu arăboiul ascuns la mititica.

Şi bomboana pe colivă : se zice că şi junele Ohanezian a vusese o relaţie strînsă cu Omar Hayssan, fiind …agentul său publicitar în cazul companiei Bucovina!

Şi-n toată această încrengătură imundă, Băsescu tre’ să scoată castanele din foc, de parcă ar fi copiii lui şi ar fi făcut afaceri împreună! Ptiu!

E ca şi cum fiul meu cel mare pleacă la munte, se-mbată la o cabană şi eu trag la răspundere SNCFR, cum că de ce l-a dus acolo cu tre nul…

Popeye nu a trimis trupe române-n Irak, el nu i-a trimis pe cei trei acolo, da’ el dă acum so coteală, pentru ce o să se-ntîmple…Hm!

Şi noi suntem într-un parteneriat cu americanii, nu? În tr-un război, nu faci precum ăia micii, „eu m-am plictisit, îmi iau jucăreaua şi plec!” Că nu suntem de capul nostru!

Şi unde-ar ajunge statele lumii, dacă orice terorist anonim ar şantaja oricînd, cu trei ostateci, retragerea unei armate?

Pe de altă parte, sigur, nici nu ţi-e indiferent dacă mor trei con cetăţeni nevinovaţi.

Sau, cel puţin, la prima vedere, nevinovaţi…

Traian va trece un examen dificil : să-i dea Domnul inspiraţie, înţelepciune şi nouă, românilor, ŞANSĂ!…

Dar să mai schimbăm subiectul, mai ales că în ziua în care apare acest articol, s-ar putea ca situaţia să se fi şi lă murit.

Cu Papa, s-a decis : va fi un Papă de tranziţie, dar tranziţia, în cazul său, poate însemna şi 15 ani.

Să-i dea şi lui Domnul (mai ales că îi e ceva mai aproape!) înţelepciune & inspiraţie…

Chestia cu fumul negru şi fumul alb însă, mi-a amintit, într-un act de ticăloşit comparativism, de practicile pieilor-ruşii, care şi ele, pe vremea cînd nu era internet, semnalizau cu focuri divers colo rate.

Nea Nicu Votcăroiu, îmi deveni simpatic săptămîna ce trecu, deoarece afirmă ceva tare li niştitor :” Cine nu are-n casă obiecte de 170.000.000 lei, înseamnă că a trăit degeaba!”.

Fraza mo ralistului cu ochi mongoloizi , m-a pus pe calculat :deci, televizorul cu bandă îngustă, patul cam hî it, frigiderul vechi, aragazul cu cuptor defect, cafetiera care pocneşte, cuptorul cu microunde care cu rentează şi cărţile, fac 170 de milioane! Înseamnă că n-am trăit degeaba! Cinste mie!

Păcat că sti clele goale nu mai au preţ, fiindcă cu ajutorul lor chiar aş fi depăşit suma!

Mai am nişte ziare vechi, dar astea mi le ia un ţigan de la uşă, vinerea, cînd tot trebuie să dau de pomană…

Fiindcă în să Congresul PSD căzu în aceea şi zi cu vizita Ucrainei, acelaşi Votcăroiu făcu un transfer de iden titate ingenios şi, deoarece parlamentarii trăiau febra alegerilor, şoferii şi administratorii Senatului, la ţol festiv, jucau rol de parlamentari. Ce chestie!

Cît priveşte gafa lui Ilici, nici dacă ar fi pus-o la cale duşmanii lui, n-ar fi ieşit mai bine! A căzut vechiul tip de activist, în fine; să-i vedem pe ăştia noi, acum…

Oricum, o întinerire nu strică, niciodată…Măcar Geoană şi Năstase nu vorbesc cu „to vule”!

În privinţa unirii Iaşului cu Neamţul( propusă de Flaişer şi adoptată de Prisăcaru), zic că nu -i rău : unde-s doi, puterea creşte!(exceptînd cazul celor trei muşchetari).

Să-ncheiem şi mai vesel : vine tare, din urmă, leul greu; el are, spre bucuria ieşenilor, două simboluri locale – Biblioteca Uni versitară şi teiul din Copou.

În plus, cea mai mare hîrtie nouă tot cu Eminescu va fi, nu cu Ca ragiale,sîc!

Bancnota de 500 de lei va însemna şapte-opt salarii de oameni care fac tîmpenia să muncească. Ea însă va intra pe piaţă ca să uşureze plata parlamentarilor…

Numai să aibă cine să le dea restul…

Pa, nebuneilor & scumpeilor ce sunteţi, şi nu vă mai uitaţi la filme româneşti cu i legalişti, că-s mincinoase!

Text din arhiva Bogdan Ulmu, publicat așa cum l-a scris, cu ortografia lui („î” din „i”).

Textul anterior
Textul următor