Aud și azi, în memorie, melodiile cu care-am crescut, în paupera-mi copilărie muzicală: Vino pe aleea Trandafirilor!, Peste vale, peste deal,trece-o mîndră pe un cal, Firicel, de floare-albastră, Drag îmi e bădița cu tractorul și, mai ales, Serile în împrejurimile Moscovei – căci în deceniul șase din secolul trecut ni se spunea des, doar-doar ne-o intra în cap, că URSS e a doua noastră patrie, iar limba română este, kanejna, de origine slavă. Tata, care stătuse-n prizonierat, la ruși, pînă-n 1948, bătea mărunt din buze cînd auzea de ei, dar nu mă influența, fiindcă făceam parte din generația îndoctrinată de bolșevici și abia în clasa a doua am început să-nțeleg care-i realitatea.
Dar dincolo de aspectul politic al muzicii ( sunt inubliabile Republică, măreață vatră; Partidul,Ceaușescu,România, ori M-am născut în România, cu precizarea consecutivă într-o casă de români!), mă gîndesc și la rolul…geografic al frumoaselor noastre melodii; fără cîntece, pesemne am fi rămas niște ignoranți – cel puțin, în domeniul frumuseților patriei. Cîntăreții au grijă să pomenească, pe la nunți, botezuri, cumetrii,emisiuni tv, înmormîntări, divorțuri cu dar toate regiunile țării, un itinerariu muzical incomplet (căci pînă și eu am lipsuri!) incluzînd:
La Sovata (unde fericită-i fata, fiindcă l-a găsit pe tata); Hai, Buzău,Buzău! (nu știm unde, nici nu contează); Cîte flori pe Iza-n sus, numa cu mîndra le-am pus (fomeia, pesemne, era horticultoare!); Eu în deal și badea-n șesu (deși de la Căpîlna,e valabilă pentru toate regiunile cu deal, șes și bade); Ana Lugojana (nu necesită lămuriri, că nu e Ana & Caiafa!); Pe Mureș și pe Tîrnavă (se folosește singularul din motiv de rimă, plus că pe Mureșe suna mai rău!)…
Mergem apoi La noi, la Brăila (să vedem cît de ușor se cîștigă lira), mai la est găsim Galațiul meu (cu infatigabilul Jula și dispărutul Miron); Iașule,Iașule mîndră cetate!(se cîntă însă, nu știm de ce, pe melodia Tumbala-la, tumbala-la, tum balalaika!); La Bacău, la Bacău, într-o mahala (melodie de pe vremea cînd în centru nu se-ntîmplau dandanale!)… Iar lîngă Bacău se fredonează Onești,Onești, melodia preferată a bîlbîiților…
În fine, vara, fetele se roagă de părinți Lasă-mă papa, la mare!, deoarece pînă și Soarele e-ndrăgostit, la Mamaia!… deci, nolens-volens, Pe litoral mi-a rămas inima! Astenicii vor La cabana trei brazi; ghinioniștii se confesează Coborîi din deal, în vale și-mi ieși Gagniuc în cale!; pensionarii merg, influențați de vocea inconfundabilă a lui Dan Spătaru, prin sindicat , Pe Valea Oltului…
Și ajungem în Capitală, În Bucureștiul iubit unde ne așteaptă Fetițe dulci ca-n București și prietenii mei de pe Podul Grant…
Deocamdată, lipsesc melodii dedicate Vasluiului, Oraviței, Clujului-Napoca, , Băicoiului, Drobetei Turnu – Severin, Roșiei Montana, Haimanalelor și altor orașe meritoase; dar să nu disperăm, apar ele cînd ne vom aștepta mai puțin…
Continuați! (să fredonați).