Cartea de teatru
Revista ca o carte
Naţionalul craiovean, pe lîngă spectacole, turnee & festivaluri, iată că editează şi o publicaţie serioasă de cultură teatrală – SpectActor. Calamburul este emblematic pentru conţinutul publicaţiei, comedienii fiind trataţi , între coperţile ei, cu maximum de atenţie. Şi în penuria de reviste teatrale naţionale, cea craioveană luceşte pe cerul editorial mai ceva ca răsăritul de soare!…(na, că mi-a scăpat !).
Numărul pe care tocmai l-am primit din partea lui Nicolae Coande (coordonatorul publicaţiei, alături de Adrian Buz) se citeşte cu interes, deoarece …chiar conţine subiecte inte resante : primul dintre ele, Macbettul lui Purcărete, la Royal Shakespeare Company. Interesant mi se pare faptul că binecunoscuta trupă londoneză a inclus în repertoriu şi textul lui Shakespeare, şi pe cel ionescian – ultimul, necunoscut în Anglia – la un interval de doar trei săptămîni. E o lovitură de repertoriu! (atîta tot, aş atrage atenţia semnatarei cronicii că tragedia lui Will nu este ortografiată tot Macbett, ci Macbeth). Cîteva secvenţe povestite, din montarea lui Purcărete, evident că stîrnesc interesul cititorului articolului şi, de bună seamă, l-au stîrnit şi pe celş al spectatorilor privilegiaţi, care au vizionat montarea în timpul festivalului sibian..
Următoarea montare discutată de SpectActor este Grăsana lui Neil LaBute, în regia lui Mircea Cornişteanu. O piesă de LaBute, desigur, nu poate lăsa indiferent iubitorul de spectacole. Din descrierea montării reţin o replică incitantă a Grăsunei, replică teribilă, care ne poate pune pe gînduri, slăbănogi & supraponderali ai culiselor : ” Mă interesează oamenii adevăraţi. Nu prea am timp pentru ficţiune. Ficţiunea e pentru neputincioşi şi pentru cei slabi de inimă”…Mda…Mai ştii?…
Se vorbeşte, prin cronici, despre alt spectacol al lui Purcărete, Faust, de la Sibiu (cu cunoscutul Ilie Gheorghe). Din comentariul lui George Banu, s-ar reţine „Sfîntul e unic, iar Demonul, întotdeauna, mai mulţi! El e plural.”. Din fericire?…
Apoi este intervievat Valer Dellakeza, alt stîlp de pod al trupei din Bănie, creator de mari roluri ale spectacolului teatral naţional. Şi din excelentul artist Dellakeza aş reţine o tristeţe pe care o împărtăşesc :”…Cei tineri nu prea mai au nici un Dumnezeu, şi acolo unde nu există Dumnezeu, este permis orice! ”. Eu nu generalizez, ci ader la un verdict.
Mai este prezentat, în revistă, musicalul Cele două orfeline. E o opţiune curioasă, pentru mileniul trei : dar nu cred că nu merge la inima spectatorului bine-intenţionat! Cred chiar că e nevoie de musical, tot atîta cît se cere şi LaBute; şi-mi amintesc cu nostalgie montarea de acum patru decenii de pe scena Nottaraului…
Despre festivalul Cehov, de la Moscova (ediţia a VII-a) scrie Alexandru Boureanu. Spune chestii care ne uimesc, bucură, ori umplu de invidie (ordinea e aleatorie) : cum că schimbul cultural cu pricina costă 10.000.000 dolari, iar pe afiş apăreau nume precum Brook, Pina Bausch, Tadashi Suzuki, Philippe Genty ş.a. Semnatarul mai face o constatare care nu e de natură să liniştească pe nici un creator mioritic :” teatrul nostru este în urmă cu cel puţin 30 de ani, după ce am văzut reprezentaţia canadiană!”. Aoleu! Dar putem recupera, Alex? Eu sper că da…
Atractiva revistă craioveană se încheie cu Zilele autorilor de teatru – Hamburg, 2007, în cadrul cărora s-au afirmat şi actorii craioveni Cătălin Băicuş & Adela Minae. Plus cîteva recenzii la volume de specialitate semnate de Vişniec, Măniuţiu, Radu F. Alexandru, Răzvan Ionescu sau Mihaela Michailov.
Aştept numărul următor al SpectActorului.