Întîmplarea a făcut să fiu solicitat ca membru în juriul acestui festival al teatrelor de limbă engleză. Actorii au fost elevi de liceu. Regizorii – tot ei, ajutaţi de studenţi ai facultăţilor de teatru, ori chiar de absolvenţi. Competiţia nu a fost nici feroce, nici epuizantă (nouă reprezentaţii, în cinci zile). Dar pentru mine, n-o spun de complezenţă, a constituit o surpriză plăcută.
Nu legată de opţiunile repertoriale ; nu pentru truvaiurile (improvizaţiile) scenografice; nu aferentă viziunilor regizorale. Calitatea interpretărilor actoriceşti m-a cucerit. Seriozitatea tinerilor interpreţi. Faptul că au făcut faţă unei triple dificultăţi : acoperirea unor partituri deloc simple (tema festivalului, anul acesta, a fost dramaturgia contemporană de după ’90); accentul, frazarea & memorarea textului într-o altă limbă decît cea maternă şi depăşirea barierei lipsei de ex perienţă scenică. Am asistat la o confruntare mai mult decît meritorie de recitaluri şi dialoguri actoriceşti. De momente scenice excelente. De virtuozităţi conturate. (ca dovadă, pe lîngă cele zece premii tradiţionale ale manifestării, juriul a mai fost nevoit să acorde încă şase!). Ceea ce, zău, nu e puţin deloc…!
Trupele de liceeni talentaţi din Bacău, Botoşani, Suceava, Piatra Neamţ, Braşov, Alexandria, Timişoara au mai avut şansa ca, imediat după reprezentaţii, să stea de vorbă despre munca lor : cu publicul, apoi cu juriul (Cristina Deleanu, Dana Voicu, Viorel Cojanu, Joshua Malcolm Higgott şi autorul acestor rînduri). Au învăţat, cred, din ambele dialoguri.
Nu pot să închei relatarea fără să le mulţumesc junelor care au avut grijă de noi, aducîndu-ne zilnic, între spectacole, cafele, sucuri şi fursecuri : văd, în fine, şi-n România, organizatori care… abia au terminat liceul şi ştiu să se descurce precum maturii. Am devenit, rapid, fan Ingenious Drama Festival!
E bine.