Săraru vs. Mazilu ¤ „Cine citeşte poate fi pretutindeni!” ¤ Stalingrad & Hitlerstadt ¤ Doamna ministru Muscă e bărbat ¤ Guma de şters a istoriei ¤ Po ezeaua nu-i maneaua! ¤ Din nou, falsa dilemă : Eminescu, ori Caragiale? ¤ Gata!
Prima oară dă sama Conu’ despre revista DRAMA, editată de Uniunea Scriitorilor. Numărul 3-4/04 este bogat în conţinut, colcăind de varii subiecte şi atitudini aferente teoriei teatrale, literaturii dramatice, dar şi artei spectacolului.¤ Se vorbeşte despre (şi se şi publică un text de) Vişniec, şi mai sunt propuse piese de Marius Damian sau Hanoch Levin.¤ Un excelent eseu semnează Adrian Mihalache – Dramatis personae et auri sacra fames. Despre Don Juan-ul lui Mazilu vorbeşte Philippe Loubiere, cu aplicaţie şi certă utilitate (autorul intrînd în ultimii ani într-un nemeritat con de umbră!).¤ Destul de informat, la curent cu ce se-ntîmplă-n lumea tea trală românească, autorul eseului reaminteşte că o campanie de presă din deceniul şapte, co mandată chiar de N.Ceauşescu,campanie ostilă dramaturgiei maziliene, era condusă de „un anume Săraru”; francezul se miră că acesta mai era, în 2003, la conducerea Naţionalului bu cureştean.¤ Mulţi ne-am mirat…¤ Şi fiindcă tot am cîrmit-o spre ironie ,nu putem să nu observăm că ,într-o cronică a unui festival, scrisă de un vechi slujitor al teatrologiei naţionale, am găsit o dublă gafă : ni se spune că actorul cutare joacă-n Apus de soare rolul titular (evident, e vorba de rolul principal). Apoi, suntem (dez)informaţi că pe regizor îl cheamă Şerban Iordănescu( fireşte, e vorba de Ştefan). ¤ Altfel, sigur că acest număr al Dramei este util în biblioteca oricărui om de teatru.
Din MIŞCAREA LITERARĂ (10/04) reţinem : carnetele lui Ioan Pintea, un articol despre expresionismul lui Rebreanu (autor- Ionel Popa), Coşbuc-poet religios de Ion Buzaşi ş.a.
Pe prima pagină a CUVÎNTULUI (numărul pe ianuarie) există un frumos poem de Constanţa Buzea, din care cităm o strofă :” Cine citeşte poate fi pretutindeni,/ Trăieşte cu lumea şi se petrece în vreme,/Şi se salvează la capătul lumilor care nu sunt./ Cînd sunt cu tine, îngerii cărţilor sunt împreună./ Ce mă mîhneşte, e că şi cititorii mor, singuri/ Într-o iluzie supra populată”…¤ Nu-i aşa că e frumos?!
Din OGLINDA LITERARĂ (aprilie) reţinem : amintirile lui V. Eftimiu despre Ilarie Chendi ( în care e făcută publică o gafă a lui Şt.O.Iosif) ; Lista la români de Magda Ursache; Nebunia întru Hristos( Mircea V. Homescu) ; din jurnalul lui Gabriel Funica reţinem o nostimă observaţie :” Reclamă intensă la votca Stalingrad. Pe cînd şi la ceva asemănător numit Hitlerstadt? Che Guevara e demult pe tricouri. Hai şi cu Pol Pot, dacă tot ne-am pus pe exorcizat!”…¤ Just. ¤ Adrian Stoicescu abordează un subiect ignorat de revistele de cultură : Bancul. Şi bine face! ¤ Gh. Neagu îşi continuă romanul-document Un securist de tranziţie. ¤ Stîngace , cronica teatrală a Crenguţei Claudia Sandu la Pădurea. ¤ Binevenită şi acum, Scrisoarea pierdută a lui Virgil Panait.
Din CONTEMPORANUL (2/05) reţinem articolele dedicate filmului, semnate, ca-ntotdeauna, de doi profesionişti : Dana Duma şi Călin Căliman. ¤ Ce deranjează însă, în acest prestigios mensual : exagerata popularizare a cărţilor şi biografiei lui Breban. Directorul pu blicaţiei suferă, se pare, de un narcisism incurabil…
DACIA LITERARĂ (2/05) are pe copertă un portret al lui Creangă, aproape necunoscut, al pictorului-iconar V.Muşneţeanu. Povestea lui e relatată de C.Parascan, chiar în revistă.¤ În continuare actuală (din păcate!) , chestiunea ciubucului – abordată aici de Stelian Dumistrăcel.¤ Din interviul cu Şerban Foarţă reţinem o frază care ne-a uns la inimă :”…Să nu vi se pară că Topîrceanu ar fi un poet absolut minor.El are nişte date esenţiale pe care nu le au prea mulţi : o peniţă fină, ultrafină, o precizie a desenului în tuş, o sare(atică), pe lîngă mimetismul superior al parodiei”. Just! ¤ Laconică, deci binevenită, rubrica lui Val Talpalaru.
Interviul cu Mona Muscă din SUPLIMENTUL DE CULTURĂ (nr.19) are un titlu incitant : „Fac parte chiar din primul val al bărbaţilor în politică”. Şi pînă aici e bine…
Din FEED BACK (3/05) am reţine studiul lui Vasilian Doboş dedicat destructurării imaginarului în epoca modernă. ¤ Aici sunt citaţi, în fugă, mulţi plasticieni de talent care semnatără pactul cu diavolul cam roşu, precum Ştefan Szonyi, Ctin. Niţescu, Traian Brădean, Sabin Bălaşa, Brăduţ Covaliu, Dan Hatmanu, Spiru Chintilă, Const. Dipşe…Păcat.¤ Nu-i poţi acuza, dar nici nu-i poţi scuza, căci istoria n-are gumă de şters…Trist e că, pentru a trăi omul, uneori musai să moară artistul.
REVISTA ROMÂNĂ (38) , un modest, dar eficient & tenace mesager destinat diasporei, propune – printre altele : două excelente eseuri ale Violetei Zonte( unul din ele intitulat Obsesia morţii în teatrul contemporan), cîteva colinde binefăcătoare (nu ne putem abţine să-l cităm pe cel, atît de original, semnat de Ştefan Baciu : „Peste păduri de bambus şi de cocotieri/ din Honolulu pînă-n Baleare/ între banane şi-ntre umbre de meri/ Steaua sus răsare!// Peste trecut de zăbrele şi de granit/ peste prezentul sfîşiat de ziare/ peste legende, peste istorie şi mit/ Steaua sus răsare! // Peste pescarul de crabi din Molokai/ peste copiii din Blaj şi din Şeica Mare/ peste insule, peste gura de Rai/ Steaua sus răsare/ Ca o taină mare!”…Mda…¤ În acelaşi număr Florin Faifer scrie, inteligent, despre teatrul lui Rebreanu.
Numărul pe martie al excelentei publicaţii prahovene AXIOMA ne anunţă că, iacătă, aceasta împlini cinci ani de existenţă. La mai mare! ¤ În plus, găsim şi acum subiecte interesante : Jules Verne- pasionat de viitor, Hibridul la Camus şi Kafka, Scriitorii, artiştii şi matematica, Aripa îngerului ca substrat haric ş.a.
În revista SUD(1-2/05) găsim, sub semnătura lui Valentin F. Mihăescu, o precizare aparent jucăuşă, dar (din păcate!) de actualitate, căci criticul se laudă că a descoperit poezeaua, care, îi aparţine ca termen şi care, se pare, e o reacţie intelectuală la jegoasa & ubicua …manea:”Poezeaua= un mod deliberat,ironic & autoironic, de a lua distanţă faţă de so lemnitatea caraghioasă, smerenia parşivă, patetismul trucat al unui anume gen de poezie”. ¤ Foarte bine! De poezele, chiar duceam lipsă,bre!
Numărul pe februarie al TOMISului vine-mbrăcat în haine noi; adică, propune o grafică unică în peisajul nostru gazetăresc. Brava! Ţineţi-o aşa!
Din numărul 2 al REVISTEI NOI (corect-REVISTA NOUĂ!) am putea selecta : un interviu cu Romul Munteanu, al cărui titlu aproape ne şochează („Ne vom duce spre o literatură a inimii, poate chiar şi a lacrimilor, în deceniile ce vor urma” ; n-ar fi rău, zău aşa!) ; glose nietzscheene de Theodor Codreanu ; un studiu dedicat blestemului de către Gherasim Rusu Togan ; o echilibrată „revistă a revistelor” ; un interviu ce recent dispărutul Arthur Miller etc.
În revista PORTO-FRANCO(1-2-3) am întîlnit un articol al lui Mihai Cimpoi, în care ilustrul academician se plînge de o mai nouă tentativă de detronare a lui Eminescu, în favoarea lui Caragiale (exemplul e luat dintr-o confesiune a regizorului Cornişteanu).¤ Nu că un director de scenă e firesc să-l situeze pe ILC deasupra tuturor. Nu că noi, Conu’ Leonida am fi plămădiţi de haimanaua din Haimanale, dar credem contrariul : în fiece 15 ianuarie se trag clopote pios-eminescian şi se trece cu vederea faptul că, la numai două săptămîni după, ar fi aniversarea Co nului Iancu. ¤ Aşadar, viceversa, domnule academician – cum susţinea fixistul Lefter Popescu!…¤ Şi de ce musai să facem acest clasament? De ce simţul „patriotic” şi lăcrimoşenia păguboasă tot vor să-i aţîţe pe marii scriitori, postum? ¤ Sunt egali, na! ¤Tot aici este găzduit şi un bine condus interviu cu poetul şi editorul Cassian Maria Spiridon : autoare, fireşte, Angela Baciu, o specializată în dialoguri literare. ¤ Binevenită rubrica de istorie literară, dedicată acum epigramei clasice ruse; genul a fost înnobilat, după cum se poate lesne deduce şi din rubrica lui V. Plăcintă, şi de marele Puşkin. ¤ Bune notele polemice din ultimele pagini ale publicaţiei, fiindcă, nu-i aşa, o revistă fără sare, piper şi…boia, nu deranjează pe nimeni, dar nici nu in teresează…
Vă pupă moşu’! Vînt din pupe & pupile! Să nu stea glaja, pe cai!, uite aş vrea să mor etc.
Conu’ LEONIDA faţă cu …leul ăl greu