Am mai spus-o, cîndva: altădată deschideam cutia poștală cu oleacă de înfrigurare; puteau fi scrisori de dragoste, documente de familie, cărți, mandate poștale…
Azi…nici nu-ți mai vine să te uiți în cutia poștală: găsești, sigur, reclame la Billa sau Carrefour, publicitate la firme care pun termopan, ceva fecturi neplăcute, ori bilețele de la inși care vor să cumpere apartamentul tău.
Cutia poștală era…o instituție! A ajuns…o batjocoră. Ca și Poșta: unde-s cozile de la felicitări? Unde-i îngrămădeala de la expedieri mandate & recomandate? Pămînt! – cum zicea Delavrancea…
*
Le fel, a apărut recent, coșmarul sosirii curierului: poșta rapidă e minunată, dar imperfectă. Într-o zi primesc un telefon:„ Aveți un colet, de ce nu deschideți?” „Păi…deschid acum, dar nu m-ați sunat!”. Deschid, ies în fața blocului…nimeni.
Sunt sunat, iar: „Unde sunteți?” „În fața blocului!” „Nu vă văd!”
Normal: el mă aștepta în fața casei mele din București, eu îl așteptam…la Iași! Tot stresul ăsta fiindcă primisem …două pachete de țigări, la promoție…
În ultima vreme, lunar, un tip zice la telefon , aproape identic: „ De ce nu deschideți?” „Păi…nu-s acasă, nu-s în oraș, nu-s pensionar, nu-s în cărucior”…
Nu contează: el, fără să sune, vine acasă și vrea să-i plătești coletul. Se supără teribil că nu-l aștepți! Tocmai pe el?!…
*
Din Ioanid Romanescu, declarație de dragoste sui-generis:„Sunteți frumoasă ca Franța, la prima Republică!”…
*
Semnalez din nou rubricile prietenului Mihai Frunză, din Integrame cu umor; cîteva mostre:„Ana – porțiune de zid pe care se bazează celebritatea Meșterului Manole; Doamnă – femininul de la Voevod; Văduvă – femeie al cărui soț n-a avut curajul să divorțeze la timp; Virgină – pădurea în care Scufița Roșie l-a mințit pe lup că e fată mare”.
Cînd au rămas atît de puține publicații umoristice, în România, cele editate de Mihai frunză și Vasile Tîrșolea, merită stima noastră nețărmurită…