File dintr-un jurnal teatral

Ilustrație pentru „File dintr-un jurnal teatral”, text de Bogdan Ulmu: culisele unui teatru vechi, cu frânghii și decoruri

După ce n-oi mai fi, m-aş bucura ca un prieten, din cei foarte puţini pe care-i am, să vorbească despre mine aşa cum a făcut-o Ion Ghica, la despărţirea de N.Filimon : „ Acei care l-au cunoscut, pierd un amic sincer, leal, îndatoritor, totdeauna vesel şi voios, totdeauna mulţămit cu puţinul ce cîştiga prin munca şi talentul său ; caracter independent, nu s-a căciulit niciodată la nimeni ; ura, dispreţuia, lipsa de demnitate şi linguşirea”…

Sigur, îndatoritor nu sunt. Par mereu voios, dar nu e pedagogic să se ştie cîte momente de primante am trăit, de cînd soţia mea a plecat într-o lume ( infinit mai) relaxată. Niciodată n-am fost mulţumit cu cît cîştigam, dar nici nu mă văitam, cum fac 95% dintre români.

Dacă totuşi mi s-ar potrivi ceva din necrologul lui Ghica, poate că ar fi faptul că nu m-am căciulit, că nu m-am linguşit niciodată. Ceea ce nu e rău.

Dar am căzut, nu o dată, în extrema cealaltă – ceea ce a fost catastrofal…

¤

Făcînd ordine-n fişe – muncă de Sisif, afolantă! – dau peste două declaraţii ipocrite, ale unor cunoscuţi creatori, cu care am avut plăcerea să şi lucrez, în timp.

Un cunoscut director de scenă, declara în 1987 : „Nu pot trăi fără teatru!”. Ar fi îndu ioşător strigătul său, dacă, de zece ani încoace, n-ar fi renunţat la…teatru, axîndu-se pe o po pulară emisiune tv, din care zice că trăieşte …exagerat de bine…

Altă confesiune aparţine unei mari actriţe din Ardeal : „Să joci cum trăieşti, cinstit!” (recomandă talentata comediană). Partea proastă e că ea nu joacă deloc cinstit, fiindcă nici nu tră ieşte cinstit. O lipsă de caracter atît de vizibilă, altoită însă pe un extraordinar talent, doar nu văd prima dată!

Şi totuşi, nu ostenesc să mă uimesc…

¤

Cine a murit în anul acesta, care încă nu s-a terminat? Of, mulţi! De fiecare dată, zic că-s mulţi (deşi, probabil sunt aproximativ egali cu cei ce s-au dus în anii din urmă).

Doar în ultimele şase luni au dispărut actorii Anne Bancroft, Laszlo Gero, Ada Gîrţoman Suhar, Valeriu Popescu, Daniel Petrescu, Mihai Mihail, Tani Paraschiv ; scriitorii Al. Paleo logu, Sanda Stolojan, Radu Anton Roman , Ion Stratan, Ştefan Tcaciuc, Emil Iordache, Cornel Brahaş ; teologul Antonie Plămădeală ; regizorul Robert Wise ; marele fotograf Vasile Blendea ; sculptorul longeviv Ion Irimescu ş.a.

Păcat!

¤

Privesc placa omagială care a fost pusă pe casa în care a locuit, 12 ani, marele avan gardist B. Fondane. Mă cutremur!

Nu fiindcă la locul naşterii e trecut, măgulitor – am spune, Jassy; ci fiindcă la locul decesului apare…Auschwitz! Brrr!

¤

Masteranzii mei de la slavistică, deşi absolvenţi de rusă, nu cunosc piesa lui Cehov Pla tonov ( Piesă fără titlu). Le fac rost de ea. Îi pun s-o citească. Ceea ce mi se pare normal.

Anormal e că ei nu cunosc aproape deloc nici alţi dramaturgi ruşi! Îi întreb : cine a scris Oaspetele de piatră, Fata fără zestre, Micii burghezi, Azilul de noapte, Puterea întunericului, O lună la ţară şi…nu ştiu!

Dar sunt copii buni : ergo, vor afla!

Text din arhiva Bogdan Ulmu, publicat așa cum l-a scris, cu ortografia lui („î” din „i”).

Textul anterior
Textul următor