Am scris destul de mult, despre Vaslui. Păcat că trebuie să mă repet.
Am venit în Vaslui, prima oară, în 1975, la o şezătoare a umoriştilor, condusă de infatigabilul Valentin Silvestru. Eram cel mai tînăr şi cel mai puţin important, printre nume grele ca Sorescu, D. Solomon, Vasile Băran, Sorin Titel, Mirodan, Nicuţă Tănase ş.a. Atunci mi-a plăcut teribil, la Vaslui: fiindcă, ceea ce nu-nţeleg mulţi, îţi place un oraş mic deoarece eşti într-un anturaj teribil; şi te simţi stingher într-un oraş mare, pentru că nu ai pe nimeni drag, alături…
Atunci am citit, în trei (cu George Bănică şi D. Dunea), un fragment dintr-o piesă a lui Dolfi Solomon. L-am cunoscut pe primul-secretar (Gh.Tănase), pe şeful Culturii (Bran) şi am băut Zghihară. Am pus ochii pe o fată dintr-un grup folcloric şi Silvestru a urlat la mine că-s beţiv şi afemeiat, drept pentru care m-a surghiunit în maşină. Dar Silvestru era mentorul meu, pe-atunci, şi-i permiteam orice…
Au trecut ani, am venit iar în judeţ, tot la un festival al umorului. Atunci i-am cunoscut pe Cavadia şi Gagniuc, cei cu care, peste un deceniu, urma să public epistolarul cel mai nonconformist al genului, Epistolar cu trei proşti. La acea ediţie era cu noi şi Varujan Vosganian, care cînta, la întrecere cu Şt. Cazimir, frumoase melodii religioase, de pe diverse continente.
După 1991 am fost, ediţie de ediţie, la Vaslui. Ba participant, ba membru în juriu, ba regizor. Am luat cîteva premii. Şi mi-am făcut prieteni: Nelu Mancaş, Fănică Şerban, Gigi Huiban, Teodor Pracsiu, Ion Mîţă, Paul Olaru, dl. Moga, Viziteu, Gelu Bichineţ, Lucian Onciu…
M-am împrietenit aici cu Popas, Rodica Toth, Pim, Mihai Frunză, Costel Pătrăşcan, Cornel Udrea, Aurel Storin, S. Postolache, Ştefan Mărăscu…
Nu ştiu ce va fi la actuala ediţie. Dar ştiu că Festivalul umorului de la Vaslui este cel mai longeviv din Europa – a depăşit trei decenii de viaţă. Şi, pe lîngă el, trăim şi noi, ca umorişti şi nu numai.
Vreau ca festivalul acesta, oricît de scurtat şi pauperizat ar fi el de criza economică mondială, să fie veşnic. Şi noi să păşim, chisnovat, în trena lui. Cum zice folclorul: „Vaslui-festul de e-n floare / nici în puşcă nu mă doare!”…
Bogdan ULMU
Iaşi, 9 septembrie, 2010