Ce-am avut…ce-am pierdut?!

Ilustrație pentru „Ce-am avut…ce-am pierdut?!”, text de Bogdan Ulmu: birou din anii '80 cu mașină de scris și dosare

Înainte şi după 89

Ce-am avut…ce-am pierdut?!

Fac un bilanţ incomplet, dar obiectiv, al situaţiei românului din ultimele două decenii şi o lună; e drept, măcelarii, tractoriştii, ospătarii, activiştii de partid şi poliţaii, probabil au alte opinii; eu vorbesc din punctul de vedere al unui simplu intelectual, care nu avea nici privilegii, nici ocazia de-a fura. Şi ale cărui vise erau nepermis de multe…

– am pierdut frica de frigul din apartamente şi spaima că o să ne ia, de două ori pe zi, lumina; am pierdut umilinţa de-a sta la cozi pentru ulei, făină şi zahăr;

– azi găsim carne pe toate drumurile; la fel, lapte sau brînză; azi găsim vin şi şampanie, votcă şi whisky; azi avem cafea de calitate, oricînd; bani nu prea avem…

– a dispărut cenzura- ceea ce e bine; dar şi măsura – ceea ce e rău;

– ieri eram pudibonzi la modul jenant; azi, excelăm în limbaj obscen, plus imagini obscene;

– azi găseşti orice carte doreşti; idem, în cazul revistelor; dar, vai!, sunt scumpe! uneori, inaccesibile…

– acum putem vedea străinătatea ; uneori, mai ieftin decît am merge-n ţară! azi avem voie să vorbim cu rudele / prietenii din vest; dar, of, parcă s-a diminuat şi plăcerea vizitării Franţei, ori a Americii…cînd visul e prea aproape de sol, ceva din voluptatea visării se estompează…mda!

– azi spui bancuri pînă te plictiseşti, înjuri preşedinte ţării cînd vrei, votezi pe cine vrei, dar libertatea ,ciudat, nu te face mai fericit!

-poţi primi funcţii,doctorate, poţi intra în Uniuni de creaţie, chiar dacă nu eşti membru PCR; dar se pare că mai sunt funcţii care se obţin doar dacă eşti membru PSD, ori PDL…

– nu ne mai e frică de Secu, Partid, Poliţie; însă frica aceea avea şi străfulgerări de ordine şi respect!

– între 1970-1989, ştiau bicisnicii ce li se dă; acum, regretă că nu prea li se dă ; problema că ar putea obţine şi singuri, prin muncă şi ambiţie, nu şi-o pun…

-se fura, că era de la stat – azi nu prea mai poţi, că e de la patron; aveam o rudă îndepărtată care, în 1985, avea, la ţară, lîngă Făurei, patru vaci, opt porci, două capre, găini, etc; avea vin la discreţie; avea brînză şi lapte; la un salariu simbolic; dar …descărca remorca tractorului cu care lucra la IAS în curte, de două ori pe zi; mda…

-azi a cam dispărut respectul f.d. istorie şi ţară; a crescut procentul de emigranţi; păcat!

-lupta pt supravieţuire în 2009 e mai dură; eşti trimis în concediu forţat; nu te mai omoară Securitatea, te sinucizi, că nu mai faci faţă datoriilor…

Cu bune şi rele, oricum, prefer România de azi. La mulţi ani!

Text din arhiva Bogdan Ulmu, publicat așa cum l-a scris, cu ortografia lui („î” din „i”).